ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3422/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 septembrie 2023, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost modificată la data de 12 octombrie 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim-ministrul României, a solicitat: (i) obligarea Prim-ministrului României, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea 554/2004, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la data de 08 mai 2019 până la îndeplinirea obligației prevăzute în Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2015; (ii) obligarea Guvernului României la plata de penalități de 1000 RON pe zi de întârziere de la data de 08 mai 2019, până la îndeplinirea obligației, potrivit art. 906 alin. (4) din C. proc. civ. (iii) obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1995 din 06 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prim-ministrul României și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, a admis excepția prescripției și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prescrisă.

Împotriva sentinței civile nr. 1995 din 06 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Intimații-pârâți Guvernul României și Prim-ministrul României au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută.".

Înalta Curte reține că sentința civilă 1995 din 06 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant A. la data de 3 ianuarie 2024, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond.

Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 9 ianuarie 2024 (marți), potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 raportat la art. 184 alin. (1) din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin serviciul poștal la data de 10 ianuarie 2024, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal aflat la dosarul instanței de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 10 ianuarie 2024, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 9 ianuarie 2024 (marți).

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității declarării căii de atac, invocată din oficiu, urmând a constata nulitatea recursului declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1995 din 06 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.