CASE OF ABDULHADİ YILDIRIM AGAINST TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2023)355 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Abdulhadi Yıldırım împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 8 noiembrie 2023 la ședința 1480 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea nr. Hotărârea finală la 13694/04 ABDULHADİ YILDIRIM 15/12/2009 15/03/2010 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte comitetului în acest caz și încălcările stabilite din cauza nerespectării măsurilor necesare pentru a preveni sinuciderea rudei reclamantului, care, la momentul incidentului, îndeplineau o condamnare pentru dezertare într-o închisoare civilă, în ciuda problemelor sale de sănătate mentală și a lipsei unei anchete eficace privind decesul său (infracțiuni sustantive și procedurale de la art. 2); Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern, care indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2023)1266 Remarcând cu regret profund faptul că nu există nicio măsură individuală posibilă în acest sens Cazul privind investigarea decesului relativ al reclamantului din cauza perioadelor de prescripție aplicabile; având în vedere cu satisfacție adoptarea Legii privind executarea sentințelor și a măsurilor de securitate (Legea nr. 5275), care a intrat în vigoare la 1 iunie 2005 și a furnizat o bază juridică pentru a permite amânarea executării pedepsei de închisoare din cauza tulburărilor de sănătate mentală; reamintind în continuare că problema măsurilor generale necesare pentru a răspunde incidentelor de sinucidere în închisoare și pentru a asigura investigațiile ulterioare eficace continuă să fie examinată în cadrul Kılavuz v. Turcia (8327/03) și Batı și alții c. Turcia (33097/96) grupuri de cauze, de asemenea, având în vedere concluziile Curții în acest caz, și că închiderea acestui caz nu prejudecă în nici un fel evaluarea Comitetului a măsurilor generale în legătură cu aceste chestiuni; DECLAREA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz; CONCLUDE că în acest caz nu sunt posibile alte măsuri individuale; DECIDE să continue să supravegheze adoptarea măsurilor generale necesare privind problema mai generală a prevenirii sinuciderii în închisoare în grupul Kılavuz v. Turcia (8327/03) și cele referitoare la eficacitatea investigațiilor penale în grupul Batı și alții v. Turcia (33097/96) DECIDE să încheie examinarea acestui caz.

Resolution CM/ResDH(2023)355

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Abdulhadi Yıldırım against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 8 November 2023

at the 1480

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

Application No.

Case

Judgment of

Final on

13694/04

ABDULHADİ YILDIRIM

15/12/2009

15/03/2010

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in this case and to the violations established on account of the authorities’ failure to take the necessary measures to prevent the suicide of the applicant’s relative, who at the time of the incident was serving a sentence for desertion in a civil prison despite his mental health problems, and the lack of an effective investigation into his death (substantive and procedural violations of Article 2);

Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government, indicating the measures adopted to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2023)1266

);

Noting with deep regret that no individual measures appear possible in this

case concerning the investigation of the applicant’s relative death because of the applicable prescription periods;

Having noted with satisfaction the adoption of the Law on the Enforcement of Sentences and Security Measures (Law No.

5275) which entered into force on

1 June 2005 and provided a legal basis for allowing the execution of imprisonment sentence to be postponed on account of mental health disorders;

Recalling further that the question of general measures required in response to suicide incidents in prisons and to ensure effective subsequent investigations continues to be examined within the framework of the

Kılavuz

v. Turkey

(8327/03) and

Batı and Others

v. Turkey

(33097/96) groups of cases, also in the light of the Court’s findings in this case, and that the closure of this case therefore in no way prejudges the Committee’s evaluation of the general measures in relation to these issues;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case;

CONCLUDES that no further individual measures are possible in this case;

DECIDES to continue to supervise the adoption of the necessary general measures concerning the more general issue of prevention of suicide in prisons in the

Kılavuz v. Turkey (8327/03)

group and those relating to the effectiveness of the criminal investigations in the

Batı and Others v. Turkey (33097/96)

group

;

DECIDES to close the examination of this case.