ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2786/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 aprilie 2017, sub nr. x/2017, și precizată ulterior, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., a solicitat anularea rezoluției de clasare nr. 871/IJ/374/DIJ din 28.02.2017, restituirea cauzei la CSM- I.J. pentru a se efectua cercetarea disciplinară, și sancționarea disciplinară a judecătorului B..

Prin sentința civilă nr. 4177 din 7 noiembrie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A., considerând-o nelegală și abuzivă, solicitând casarea sentinței și trimiterea dosarului primei instanțe pentru judecarea fondului cauzei, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, în cuprincul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și a solicitat, în principal, anularea acestuia ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ordinea de soluționare a celor două categorii de excepții (excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității recursului), Înalta Curte a dat prioritate analizei aspectului de inadmisibilitate, întrucât vizează inexistența căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condițiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, reținând astfel, că primează excepția inadmisibilității recursului.

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual-civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs este întemeiată pe dispozițiile art. din Legea nr. 554/2004, precum și pe dispozițiile art. 45 și art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanța fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluții de clasare emise de pârâta Inspecția Judiciară.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât, conform dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, respectiv 11.04.2017, hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este definitivă.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că sentința Curții de Apel București, recurată în cauza de față, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluția de clasare, în speță Rezoluția nr. 871/IJ/374/DIJ/28.02.2017 a Inspecției Judiciare.

Prin urmare, întrucât prin dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a reținut că hotărârile Curții de Apel București sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente și în cazul contestării rezoluțiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Este adevărat că instanța de fond a menționat în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului, dar mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii judecătorești nu deschide dreptul părții la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4177 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.