ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5743/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22.10.2018 reclamanții A., B., C. și D. ultimele două fiind moștenitoare după reclamantul-defunct E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională Pentru Compensarea Imobililor și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice să se constate refuzul pârâților de la plata sumei de 29.000 RON stabilită in dosarul nr. x/16.02.2010 prin Decizia nr. 10662/FF/16.02.2010, actualizata conform indicelui prețurilor de consum sau rata inflației de la data plații efective și să oblige pârâtele sa plătească daune cominatorii sau penalități de 100 RON/zi de la data rămânerii definitive a sentinței, daca întârzie sa plătească suma de 29.000 RON stabilita prin Decizia nr. 10662/FF/16.02.2010, actualizata conform indicelui preturilor de consum sau rata inflației de la data plații efective.

Prin sentința civilă nr. 347 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, excepția decăderii, excepția prematurității și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate.

Deopotrivă, a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C. și D. moștenitoare după reclamantul-defunct E., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 347 din 15 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche a promovat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

În cadrul recursului său, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând cauza, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, excepția inadmisibilității acțiunii față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 554/2004, excepția inadmisibilității acțiunii față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român, excepția prematurității acțiunii față de Ministerul Finanțelor și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, ca atare.

În dezvoltarea criticilor sale, recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.,

Împotriva recursului promovat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor intimații nu au formulat întâmpinări.

Doar intimata ANRP a depus la dosar Note de ședință aducând la cunoștință instanței modificările aduse prin O.U.G. nr. 90/27.10.2023, respectiv articolul V al acesteia, ce face trimitere la art. 31 și art. 41 din Legea nr. 165/2013, conform cărora compensațiile emise de către ANRP până la data de 31.10.2023 și neachitate de Ministerul Finanțelor se efectuează începând cu 01 aprilie 2023, în perioada 01.11.2023-31.03.2023 fiind suspendată emitarea de către ANRP a titlurilor de plată realizată în baza Legii nr. 165/2013 și a Legii nr. 164/2014, cu modificările și completările ulterioare.

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 07.10.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05.12.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. privesc nelegala respingere de către instanța de fond a excepțiilor invocate de recurentul-pârât respectiv a următoarelor excepții.

Excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția calității de reprezentat al Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, excepția prematurității și excepția inadmisibilității acțiunii.

Față de soluția de respingere dispusă se invocă de recurentul-pârât nelegalitatea sub două aspecte.

Primul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. privește nerespectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. în sensul unei motivări greșite și în parte contradictorii cu privire la excepțiile invocate o motivare care nu are în vedere obiectul cauzei și care a înlăturat în mod greșit Decizia RIL nr. 27/2011 și Decizia ÎCCJ - Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 40/2016 aplicabile în raport de obict și care sunt incidente privind stabilirea cadrului procesual.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 pct. 4 și d art. 31-41 din Legea nr. 165/2013 a dispozițiilor art. 223 alin. 1 C. civ. și a dispozițiilor art. 7, 18 și 19 din Legea nr. 554/2004 de către prima instanță atât în ceea ce privește cadrul procesual cât și în ceea ce privește soluționarea excepțiilor legate de obiectul cererii de despăgubire, cerere îndreptată direct împotriva recurentului - pârât apreciată nelegal ca inadmisibilă de prima instanță și respinsă pe fond ca neîntemeiată.

În esență recurentul-pârât arată că în raport de dispozițiile legilor speciale de restituire și în special procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 și de Legea nr. 165/2013 recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă și nu are calitatea de reprezentant pentru Statul Român în raport de obiect.

Se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7, 18 și 19 din Legea nr. 554/2004 de către instanța de fond care a respins în mod nelegal excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii, prin calificarea greșită a obiectului acțiunii.

Se invocă nelegalitatea sentinței atacate și în raport de Decizia nr. 27/2011 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul soluționării cauzei în raport de excepțiile invocate atât în ceea ce privește cadrul procesual cât și în raport de obiect, cu luarea în considerare a dispozițiilor ÎCCJ pronunțate în legătură cu interpretarea normelor speciale incidente.

Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate, îl apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține existența unei motivări contradictorii în sensul încălcării dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Prima instanță a motivat în fapt și în drept soluția dispusă asupra tuturor excepțiilor invocate, motivarea fiind de natură a fi verificată sub aspectul legalității în cadrul recursului declarat.

Curtea apreciază că motivarea primei instanțe corespunde exigențelor art. 6 din CEDO.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicare corectă a dispozițiilor legale în ceea ce privește soluționarea excepțiilor.

În mod legal prima instanță a respins excepțiile invocate de recurentul-pârât reiterate și în cererea de recurs având în vedere calificarea obiectului acțiunii, acțiune calificată ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri de plată a unor despăgubiri în cuantum de 29.000 RON stabilite prin Decizia nr. 10662/FF/16.02.2010 emisă de Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În raport de acest obiect în cauză au fost aplicate corect dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 refuzul nejustificat fiind asimilat unui act administrativ unilateral, urmând a fi verificat pe fond existența unui exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În raport de acest obiect în mod corect prima instanță a stabilit cadrul procesual în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive reclamanții contestând refuzul de plată al sumei stabilită cu titlu de despăgubire în auză nefiind incidente dispozițiile Deciziei nr. 27/2011 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.

În raport de această calificare dată obiectului în mod legal cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 18 și 19 din Legea nr. 554/2004 prima instanță a respins excepția inadmisibilității și excepția prematurității cererii având ca obiect pretinsul refuz de plată al despăgubirii stabilite prin Decizia din 16.02.2010.

În mod corect a fost analizată acțiunea pe fond în condițiile în care în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă nefiind necesară contestării unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere prin invocarea unui exces de putere din partea autorității, respectiv refuzul de plată al sumei stabilită cu titlu de despăgubire.

În raport de obiect, astfel cum reclamanții au înțeles să formuleze acțiunea sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. 1 C. civ., în mod legal fiind respinsă excepția lipsei calității de reprezentat a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român.

În ceea ce privește excepția decăderii reclamanților din dreptul de a solicita plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire, prima instanță a aplicat corect dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 597/20220 și dispozițiile art. 521 alin. 4 coroborat cu art. 518 C. proc. civ. și a înlăturat de la aplicare Decizia nr. 31/17 octombrie 2016 în condițiile constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării dispoziției constatate neconstituționale prin Decizia nr. 597/2020.

Curtea apreciază că prima instanță plecând de la premisa obiectului acțiunii a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate și a analizat pe fond acțiunea.

Acțiunea pe fond a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare, soluție care nu a făcut obiect al recursului.

Față de cele expuse Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 347 din 15 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal - Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.