ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3341/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3341/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 15 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 ianuarie 2023, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, a formulat contestație împotriva refuzului intimatului nr. x din 09 ianuarie 2023 pentru domnul B., și al permisului unic de ședere valabil până la data de 01 august 2023.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 133 din 21 martie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea soluției astfel dispuse, curtea de apel a reținut că, deși potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, totuși dispozițiile art. 10 alin. (1) din acest din urmă act normativ dispun că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Or, reține Curtea de Apel Timișoara, câtă vreme O.G. nr. 25/2014 nu este lege organică, iar în jurisprudența constantă a Curții Constituționale (indicată în cuprinsul sentinței) s-a arătat că printr-o lege ordinară nu se poate deroga de la o lege organică precum Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța competentă să judece cauza se determină potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, în favoarea Tribunalului Timiș, în raport de rangul autorității locale emitente a refuzului contestat și de locul situării sediului petentei.
2.2. Prin sentința civilă nr. 391 din 02 mai 2023, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, precum și faptul că pe perioada de activitate a unei dispoziții dintr-o lege (fie ea organică sau ordinară), aceasta se bucură de prezumția de neconstituționalitate. În lipsa constatării de către Curtea Constituțională, potrivit competențelor ce îi revin, a neconstituționalității prevederilor art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, aceste dispoziții nu pot fi lipsite de efecte juridice.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, petenta a contestat refuzul intimatului de a elibera, potrivit O.G. nr. 25/2014, avizul necesar angajării cetățeanului străin pe teritoriul României.
Problema de drept care a generat conflictul de competență și asupra căreia instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare, privește actul normativ care determină competența materială de soluționare a cauzei, respectiv O.G. nr. 25/2014, potrivit căreia curtea de apel este învestită cu soluționarea contestației împotriva refuzului pârâtului de eliberare a avizului de angajare ori Legea nr. 554/2004, care stabilește competența generală a tribunalului de a soluționa acțiunile împotriva actelor administrative emise de autoritățile publice locale.
Examinând argumentele expuse de Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, Înalta Curte constată că această din urmă instanță a stabilit corect competența materială de soluționare a prezentei cauze, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, potrivit cărora: "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."
Înalta Curte reține că O.G. nr. 25/2014 are caracter de lege specială față de Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma generală în materia contenciosului administrativ și care este incidentă doar în cazul în care legiuitorul nu a reglementat, prin dispoziții normative derogatorii, o competență specială în raport de obiectul cererii.
În ceea ce privește cerința din cuprinsul art. 10 alin. (1) al Legii nr. 554/2004, ca norma de competență derogatorie să fie stabilită printr-o "lege organică specială", Înalta Curte constată că sintagma care a dat naștere la interpretări contrarii din partea instanțelor aflate în conflict a fost inclusă în articolul de lege menționat prin Legea nr. 97/2008.
Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 a fost adoptată ulterior Legii nr. 97/2008, fiind aprobată prin Legea nr. 14/2016, astfel că, indiferent de situația normativă creată prin modificarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, manifestarea de voință a legiuitorului este evidentă în sensul stabilirii unei competențe speciale, derogatorie de la norma generală, în soluționarea contestațiilor împotriva refuzului de emitere a avizelor de angajare de către birourile teritoriale de imigrări. O altă interpretare ar conduce la ideea lipsirii de efecte a art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 încă de la momentul adoptării sale, ipoteză evident nerezonabilă, iar câtă vreme această dispoziție legală există în fondul legislativ și nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, se impune a fi aplicată în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Un alt argument în sprijinul aplicării O.G. nr. 25/2014 poate fi dedus și din prevederile art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., act normativ adoptat ulterior Legea nr. 97/2008, care stabilesc în favoarea tribunalelor competența de soluționare în primă instanță a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, în timp ce curțile de apel au competența de a judeca, în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale. Totodată, potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.
Prin urmare, sintagma "lege organică specială" din cuprinsul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas fără efect, în raport de art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., care stabilește competența curților de apel "potrivit legii speciale" (fără vreo diferențiere referitoare la caracterul organic al legii speciale) și de normele de punere în aplicare, anterior amintite, care dispun abrogarea oricăror dispoziții contrare, chiar cuprinse în legi speciale (este de observat că, în speță Legea nr. 554/2004 are caracter general față de O.G. nr. 25/2014, însă are caracter special față de C. proc. civ.).
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză se determină potrivit art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, competența urmând a fi stabilită în favoarea curții de apel în a cărei circumscripție se află formațiunea teritorială emitentă a refuzului eliberării avizului de angajare a cetățeanului străin. Cum intimatul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin se află în raza teritorială a Curții de Apel Timișoara, această instanță este competentă să soluționeze contestația petentei A. S.R.L.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.