ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3125/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea precizată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. contestă refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin nr. x din 09.01.2023, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru cetățeanul străin B..

2.1. Prin sentința civilă nr. 132 din data de 21.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010), a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Timiș – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, s-a considerat că dispozițiile art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, care instituie competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel printr-o ordonanță de guvern, nu pot înlătura dispozițiile legii organice, respectiv ale Legii contenciosului administrativ, care la art. 10 stabilesc competenta după rangul autorității, "dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

2.2. Prin sentința civilă nr. 355 din data de 19.04.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, invocată din oficiu și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Pentru Imigrări Caraș Severin, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

A fost dispusă suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea stabilirii competenței de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că regimul juridic al încadrării în muncă a străinilor pe teritoriul României este reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 august 2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016.

În contextul enunțării dispozițiilor art. 96 punctul 1 din C. proc. civ. și al art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a reținut că potrivit acestor dispoziții legale, competența materială de fond a instanței de contencios administrativ este determinată de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală); valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ. Aceste criterii sunt aplicabile în măsura în care nu există o normă de competență specială, care să instituie o competență derogatorie.

Or, în speță, există o normă de competență derogatorie instituită printr-un act normativ special, care prevede competența materială de primă instanță a Curții de Apel pentru soluționarea acțiunilor îndreptate împotriva refuzului de eliberare a avizului de angajare pentru străini, și anume art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014.

Totodată s-a reținut că dispozițiile dintr-o ordonanță se bucură de prezumția de constituționalitate, iar în lipsa constatării de către Curtea Constituțională, potrivit competențelor care îi revin, a neconstituționalității prevederilor art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, aceste dispoziții nu pot fi lipsite de efecte juridice.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate, de înscrisurile aflate la dosarul cauzei și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin de a elibera, potrivit O.G. nr. 25/2014, avizul necesar angajării cetățeanului străin pe teritoriul României, în concret reclamanta A. S.R.L. contestând refuzul nr. x din 09.01.2023, privind angajarea terțului B..

Instanțele aflate în conflict au exprimat opinii contrare cu privire la actul normativ care determină competența materială de soluționare a cauzei, respectiv O.G. nr. 25/2014, potrivit căreia curtea de apel este învestită cu soluționarea contestației împotriva refuzului pârâtului de eliberare a avizului de angajare ori Legea nr. 554/2004, care stabilește competența generală a tribunalului de a soluționa acțiunile împotriva actelor administrative emise de autoritățile publice locale.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016 "(5) Refuzul eliberării avizului de angajare/detașare poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Înalta Curte constată că prin Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, s-a instituit o competență materială exclusivă, stabilind că revine curții de apel competența de soluționare în cauzele având ca obiect refuzul pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări de a elibera avizul de angajare.

Se reține că atunci când se instituie, prin norme speciale, unele derogări de la normele comune (generale) în materie de competență, stabilind că judecata anumitor categorii de procese sau cereri aparține altor instanțe decât cele la care se referă normele de drept comun cuprinse în Legea contenciosului administrativ, respectivele norme speciale, în considerarea caracterului lor de norme de excepție, se vor aplica în mod prioritar, ca formă de manifestare a regulii specialia generalibus derogant (legea specială derogă de la cea generală).

Întrucât prevederile art. 28 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, au caracter de normă specială în materie de competență, acestea beneficiază de preeminență în aplicare, în raport de norma de drept comun, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ care stabilesc competența după rangul autorității pârâte.

În ceea ce privește raportul lege organică (Legea nr. 554/2004), respectiv ordonanță de guvern (O.G. nr. 25/2014), Înalta Curte reține că "ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege" (Decizia Curții Constituționale nr. 95/2006)".

Totodată, instanței de contencios administrativ nu-i este permis să înlăture de la aplicare o normă de competență, chiar stabilită printr-o ordonanță de guvern, pe motivul încălcării de către Guvern a domeniului de reglementare, această competență aparținând doar Curții Constituționale a României. Astfel, având în vedere că art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 există în fondul legislativ în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie a Curții Constituționale, se impune a fi aplicată în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, în considerarea caracterului de normă specială a O.G. nr. 25/2014, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză, în fond, este curtea de apel, în speță Curtea de Apel Timișoar, ca instanță în a cărei circumscripție se află formațiunea teritorială emitentă a refuzului eliberării avizului de angajare a cetățeanului străin - pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin.

Temeiul de drept al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.