ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1831/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la 8 iulie 2021, sub nr. x/2021/a3.1.1, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 30 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2021.1, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

La termenul din 19 octombrie 2021, acordat în vederea soluționării cererii de recurs, judecata acesteia a fost suspendată, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părților legal citate și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

În cauză, la 3 mai 2022, a fost întocmit referatul prevăzut de art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a reținut că, față de data întocmirii ultimului act de procedură, 19 octombrie 2021, este necesară repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 416 alin. (1) din același cod, în acest sens stabilindu-se termen la 11 octombrie 2022.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație determinată de lipsa de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 418 C. proc. civ. prevăd, în mod expres și limitativ, cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: "(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, partea, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță la termenul din 19 octombrie 2021 stabilit pentru judecarea cererii de recurs, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Așadar, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, nefiind întrerupt sau suspendat, astfel că s-a împlinit la 19 aprilie 2022.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (19 octombrie 2021) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părții pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata cererii de recurs formulată de petentul A. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov – secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021.1.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.