ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 6 ianuarie 2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata sumei de 400.000 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, inclusiv dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii prejudiciului și până la achitarea efectivă, cu titlu de daune morale; la plata de daune materiale (al căror cuantum îl va indica precis după administrarea probei cu expertiza de specialitate în domeniul contabilitate, care va stabili diferențele de venit ale reclamantului după rănirea prin împușcare).

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 998-999, art. 1.000 C. civ. de la 1864, precum și celelalte dispoziții legale la care a făcut referire în acțiune.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin sentința civilă nr. 1076 din 8 iunie 2021 a Tribunalului Timiș, secția I civilă a fost respinsă excepția netimbrării, admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român și respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 295 din 25 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul reclamantului împotriva sentinței, ca neîntemeiat.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele de drept material privind raportul dintre comitent și prepus, respectiv raportul dintre un fost șef de stat și statul pe care l-a reprezentat, în condițiile în care, în cauză, Statul Român acționa la instrucțiunile și ordinele fostului președinte, iar nu invers.

Interpretarea instanței de apel este greșită inclusiv cu privire la manifestările de condamnare publică a fostului regim comunist, după căderea acestuia în 1989, în sensul că acestea nu au nici o relevanță și nici legile ce au fost edictate cu titlu de recunoștință față de persoanele persecutate între 1945-1989, Statul Român rămânând răspunzător pentru faptele fostului președinte.

În susținerea răspunderii statului, recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 36 C. proc. civ., art. 19 C. proc. pen., art. 221 și art. 224 alin. (1) C. civ.

Contrar celor reținute de instanța de apel, Statul Român are calitate procesuală pasivă și este ținut să răspundă pentru faptele fostului președinte, în calitate de conducător suprem, fapte ce au generat moartea și rănirea gravă a persoanelor ce au avut o implicare în evenimentele din timpul Revoluției Române din 1989.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, întrucât acesta privește legalitatea învestirii instanței, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluționare înainte de satisfacerea cerinței de achitare a taxei de timbru, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Prin rezoluția din 16 februarie 2022, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.

Conform actului de procedură aflat la dosarul de recurs, la 16 februarie 2022 a fost emisă adresă prin care i s-a pus în vedere recurentului că are obligația de a timbra recursul cu suma de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, adresa fiind comunicată recurentului la 23 februarie 2022, potrivit dovezii de înmânare de la dosar recurs.

La 23 februarie 2022 recurentul a formulat, în temeiul art. 39 alin. (1)din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, respinsă prin încheierea de ședință din 17 martie 2022 pronunțată în dosar asociat nr. x/2021, comunicată recurentului la 4 aprilie 2022 .

Cu toate acestea, recurentul nu s-a conformat obligației stabilite de către instanță, situație față de care devin incidente dispozițiile legale referitoare la sancțiunea nulității pentru netimbrare.

Față de cele arătate, în cauză nu se mai impune analiza motivelor de nelegalitate deduse judecății, aspectul procedural al timbrajului fiind prioritar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 295 din 25 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2022.