ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 448/2023

Ședința publică din data de 09 martie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost anulată ca insuficient timbrată cererea de repunere pe rol formulată de recurentul A. și a fost menținută suspendarea cauzei în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost dispusă prin încheierea din 13 octombrie 2021.

Împotriva încheierii din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs pârâtul A..

Prin memoriul de recurs, recurentul a arătat că va depune ulterior motivele de recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la 30 iulie 2021, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 10.

Prin rezoluția din 07 octombrie 2021, s-a acordat termen la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea căii de atac, când, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol, iar, prin încheierea din 18 mai 2022, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării dispuse prin încheierea din 24 noiembrie 2021.

Recurentul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, iar, la termenul din 26 ianuarie 2023, Înalta Curte, constatând faptul că recurentul A. insistă cu privire la împrejurarea că a depus motivele de recurs, însă acestea nu se regăsesc la dosar, a încuviințat cererea de amânare formulată și a acordat termen la 09 martie 2023, punând în vedere recurentului să depună la dosar duplicatul motivelor de recurs pe care susține că le-a înregistrat anterior.

La termenul din 09 martie 2023, Înalta Curte, având în vedere că la dosar nu se regăsesc motivele de recurs, ci doar memoriul de declarare al recursului, iar partea nu a făcut dovada formulării și depunerii motivelor de nelegalitate, a rămas în pronunțare pe excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport cu excepția nulității recursului, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), respectiv 489 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 487 alin. (1) din acelați act normativ prevede că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Așadar, motivarea recursului se face prin însăși cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepțiile prevăzute de textele procedurale precizate vizeză motivele de casare de ordine publică sau situația în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Prin urmare, obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din același act normativ.

În cauză, în cuprinsul declarației de recurs formulate de pârâtul A., depuse la 22 iulie 2021, se menționează faptul că motivele de nelegalitate vor fi depuse ulterior.

Examinând cererea de recurs, se constată că aceasta nu este motivată, fiind o simplă declarație de recurs ce nu conține vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar recurentul nu a depus la dosarul cauzei memoriu separat care să conțină criticile de nelegalitate aduse împotriva încheierii din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă.

Or, mențiunea din cererea de recurs, în sensul că motivele vor fi depuse separat nu este de natură să înlăture sancțiunea nulității, în speță nefiind incidente prevederile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că recursul nu a fost motivat, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 din același Cod, constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.