ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1054/2022

HOTĂRÂRE

05.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1054/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 21.455,25 RON, reprezentând contravaloare reparație în urma evenimentului rutier din data de 14 decembrie 2020, precum și la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor arbitrale.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 160 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul nr. x/2021 a fost admisă acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

A fost obligată pârâta la plata sumei de 21455,45 RON, reprezentând contravaloarea reparației autoturismului cu numărul de înmatriculare x, la 13645,28 penalități de întârziere de 0,2%/zi calculate la debitul principal și la plata sumei de 4453,95 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2022, reclamanta B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. în temeiul art. 608 alin. (1) lit. a), b) și art. 612 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale nr. 160 din 15 decembrie 2021 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021, precum și suspendarea executării acestei hotărâri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C. proc. civ., Norma ASF nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017 privind asigurările și reasigurările din România, Legea nr. 12/1990, Legea nr. 11/1991 și Directiva 2005/29/CE privind protecția consumatorilor.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat cu prioritate excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Ploiești, întrucât hotărârea arbitrală a cărei anulare se solicită a fost pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat Dolj, competența revenind Curții de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 16 din 3 februarie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă admite excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtă și declină competența soluționării cererii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 160 din 15 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021, formulată de reclamanta B. S.A., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, având în vedere că arbitrajul a avut loc în circumscripția Curții de Apel Craiova, astfel că acesteia îi revine competența de soluționare a litigiului.

Pe rolul Curții de Apel Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022.

La termenul din 9 martie 2022, instanța a luat în examinare excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă în soluționarea cauzei, în raport cu dispozițiile art. 129 raportat la art. 610 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 24/2022 din 23 martie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 56 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, judecata în cazul litigiilor deduse Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat se desfășoară, potrivit evocatelor Reguli, cu excepția situațiilor în care părțile prin convenție arbitrală au prevăzut altfel, însă în lipsa unei convenții arbitrale încheiate între părți, nu s-a putut reține că arbitrajul a fost soluționat în alte condiții decât cele prevăzute de Regulile de procedură ale Tribunalului.

De asemenea, s-a reținut că ședința de arbitraj urma să fie organizată on-line, că sediile zonale nu aveau coordonatori și nici personal tehnic, context în care s-a apreciat că desfășurarea acesteia într-un astfel de centru zonal nu avea nici temei legal.

S-a mai reținut din actul de înființare a Sediului Zonal Craiova că este o entitate fără personalitate juridică ce se subordonează din punct de vedere material, teritorial și financiar Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, aspecte reținute și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2365 din 9 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2022, în cadrul unui regulator de competență, ce a stabilit competența de soluționare a unei acțiuni similare cu aceea ce formează obiectul prezentului litigiu, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 6 aprilie 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între curțile de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta B. S.A. a învestit instanța cu soluționarea unei cereri de anulare a hotărârii arbitrale nr. 160 din 15 decembrie 2021 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat cu Sediul Zonal Craiova.

În susținerea cererii formulate, reclamanta B. S.A. a invocat dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) - litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului și lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare atunci când "tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule ori inoperante".

Potrivit dispozițiilor din Cartea a IV-a, Titlurile I și II C. proc. civ., arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrate încheiate între părți, cu respectarea principiului libertății de voință a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii.

Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 100 din 7 martie 2017, arbitrajul constituie o excepție de la principiul, potrivit căruia, înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

Prin urmare, părțile pot stabili, prin convenția arbitrată sau printr-un act adițional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului.

Conform art. 610 C. proc. civ., competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul, context în care se reține că stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cererii de anulare a hotărârii arbitrale a fost raportată de legiuitor exclusiv la locul unde s-a efectuat arbitrajul - în raport de care se stabilește curtea de apel competentă.

Astfel, în vederea stabilirii în cauză a locului efectuării arbitrajului, Înalta Curte a avut în vedere precizările Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, depuse la solicitarea Curții de Apel Ploiești, prin adresa aflată la dosar, în care se menționează că "locul arbitrajului a fost stabilit la Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 569 C. proc. civ., la solicitarea reclamantei, astfel cum rezultă din cererea de arbitrare, la care pârâta nu s-a opus".

Totodată, se arată că ședința de arbitraj a fost organizată on-line și că Tribunalul arbitral pe timpul ședinței de arbitraj și în momentul pronunțării hotărârii s-a aflat în Sediul zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, situat în Craiova str. x x, județul Dolj, ceea ce înseamnă că locul arbitrajului a fost la Craiova.

Din această perspectivă, se constată, verificând cererea de arbitrare formulată în cauză, că reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a adresat Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat pentru obligarea pârâtei B. S.A. la plata contravalorii unor reparații auto fără a invoca existența unei convenții arbitrale între părți și că a solicitat expres ca litigiul să fie soluționat în Craiova, str. x x, parter județul Dolj - Sediul Zonal Craiova, conform dispozițiilor art. 569 C. proc. civ.. Alegerea a fost însușită de tribunalul arbitral, de vreme ce a fost de acord ca arbitrajul să se desfășoare în locul ales de reclamanta din dosarul arbitral și să menționeze acest lucru în cuprinsul hotărârii pronunțate.

De asemenea, se reține că în antetul hotărârii arbitrale contestate se menționează "Sediul Zonal Craiova", iar la finalul acesteia se precizează expres că hotărârea a fost "pronunțată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat" context în care se reține că arbitrajul a avut loc, respectiv hotărârea arbitrală a fost pronunțată la Sediul Zonal Craiova, împrejurare față de care, în raport cu dispozițiile art. 610 C. proc. civ., competența de soluționare a prezentei cereri de anulare a hotărârii arbitrale revine Curții de Apel Craiova.

Totodată, trebuie observat faptul că, în condițiile organizării ședințelor de arbitraj on-line, cum este cazul în speță, locul desfășurării arbitrajului nu poate fi decât cel al situării arbitrilor, respectiv al pronunțării hotărârii arbitrale, loc care în prezenta cauză se situează în circumscripția Curții de Apel Craiova, aspect ce confirmă faptul că această instanță este competentă teritorial să judece acțiunea în anulare cu care a fost învestită.

Trebuie reținut că, de vreme ce în cuprinsul hotărârii arbitrale s-a consemnat expres un anumit loc al arbitrajului, reținerea altui loc cu ocazia stabilirii competenței de soluționare a acțiunii în anularea acestei hotărâri ar presupune fie existența unei erori materiale, fie a desfășurării arbitrajului și pronunțării hotărârii în alt loc decât cele menționate în cuprinsul său - împrejurare ultimă ce ar putea atrage incidența motivului de anulare prevăzut de art. 609 alin. (1) lit. g) - hotărârea arbitrală nu arată locul (real) al pronunțării, dar care nu se poate constata decât în urma soluționării acțiunii.

Or, aceste aspecte nu au fost evocate, sens în care trebuie avut în vedere locul pronunțării hotărârii arbitrale menționat în cuprinsul său, pentru stabilirea competenței acțiunii în anulare și, față de împrejurarea că arbitrajul a avut loc în circumscripția Curții de Apel Craiova, acestei instanței îi revine competența de a soluționa prezentul litigiu.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii în anularea hotărârii arbitrale nr. 160 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul nr. x/2021, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.