ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1955/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 155/2020, din 14 octombrie 2020, pronunțată în dosar nr. x/2020, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Buzău împotriva hotărârii arbitrale nr. 109/04.02.2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate- Colegiului Medicilor din România - Colegiului Farmaciștilor din România- Colegiului Medicilor Dentiști din România, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 28.12.2020, sub nr. x/2020.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 15 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenta- pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău a depus punct de vedere, în scris, la raport, prin care, în esență, conform art. 613 alin. (4) C. proc. civ.., consideră că hotărârea curții de apel, prin care se soluționează acțiunea, este supusă recursului, dispozițiile acestui text fiind aplicabile în cauză.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Având în vedere că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă, rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acțiunii arbitrale.

În aceste condiții, introducerea acțiunii arbitrale la 3 decembrie 2013 relevă că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, "hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar conform art. 613 alin. (3) din același act normativ, "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și (...)".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curții de apel prin care a fost admisă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În aplicarea acestor texte de lege, se constată că recursul de față are ca obiect sentința civilă nr. 155/2020 din 14 octombrie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea în anularea hotărârii arbitrale nr. 109/04.02.2016, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul CNAS în dosarul nr. x/2013, formulată de petenta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU.

Așadar, sentința primei instanțe nu face parte din categoriile de hotărâri enunțate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării acțiunii arbitrale, în aplicarea art. 27 din același act normativ.

Fiind o o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, rezultă că este o hotărâre definitivă, de la data pronunțării, și, astfel, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 613 alin. (3) C. proc. civ.. și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.., raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BUZĂU împotriva sentinței civile nr. 155/2020 din 14 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.