ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2320/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Timișoara a fost înregistrat dosarul nr. x/2021, având ca obiect soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 125 din 9 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 13 mai 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cererii de revizuire.

Astfel, la termenul de judecată din 13 mai 2021 instanța a constatat lipsa revizuentului și, reținând faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Încheierea a fost pronunțată cu drept de recurs pe toată durata suspendării.

Prin cererea transmisă prin e-mail la 20 mai 2021, revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, cale de atac ce nu a fost motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, petentul a arătat că exemplarul de pe încheierea comunicată acestuia nu poartă semnătura judecătorilor, apreciind că nu au fost respectate prevederile art. 426 și art. 427 C. proc. civ. și nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanței ce a pronunțat hotărârea.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 29 iunie 2021, dispunându-se comunicarea acestuia.

În cuprinsul raportului s-a concluzionat că se pune problema nulității recursului.

Raportul a fost comunicat părții la 13 iulie 2021.

Partea nu a depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Cu toate acestea, sancțiunea nulității cererii de recurs nu va interveni în cazul în care instanța ridică din oficiu motive de casare de ordine publică. Aceasta deoarece, conform dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi invocate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.

Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că se aduc critici în legătură cu exemplarul încheierii din 13 mai 2021, exemplar comunicat revizuentului A., în sensul că respectivul înscris nu poartă semnătura completului care a pronunțat încheierea.

Având în vedere cele constatate, se apreciază că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale încheierii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., criticile vizând în realitate o copie a actului procedural comunicat recurentului-petent în conformitate cu dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate motive de casare de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul prezentării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În consecință, reținând că aspectele evidențiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., în condițiile prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de revizuentul A. împotriva încheierii din 13 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2021.