ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2178/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2178/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 21 octombrie 2021
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin încheierea din 13 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 502 din 13 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.
Recursul
Împotriva încheierii din 13 ianuarie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a formulat recurs revizuentul A. la 21 ianuarie 2021.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 1 februarie 2021, sub același număr de dosar.
Procedura de filtru
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, deși încheierea atacată este susceptibilă de recurs, conform art. 414 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din acest act normativ, întrucât nu cuprinde motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate.
De asemenea, s-a constatat, urmare efectuării verificărilor efectuate în sistemul de evidență informatizată a instanțelor că, la data declarării recursului, judecata cererii de revizuire formulate de recurent împotriva deciziei nr. 502 din 13 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 era suspendată, iar la data întocmirii raportului, calea de atac fusese soluționată, prin decizia nr. 157 din 16 iunie 2021 a aceleiași instanțe.
Prin rezoluția din 21 iulie 2021, s-a stabilit termen pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului, la 21 octombrie 2021.
La acest termen de judecată, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 32 și 33, coroborate cu cele ale art. 458 C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a recurentului în formularea recursului.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului
Analizând recursul din perspectiva excepției lipsei de interes a recurentului în promovarea acestuia, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ., "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente."
Art. 32 alin. (1) din același act normativ reglementează condițiile de exercitare a acțiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes.
Conform art. 33 teza I C. proc. civ., "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual."
Interesul, înțeles ca una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, constă în folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica declanșarea procedurii judiciare. Acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții, și anume să fie legitim, adică să corespundă cerințelor legii materiale și procesuale, să fie personal, ceea ce înseamnă că folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune, să fie născut și actual, adică să existe la momentul formulării cererii.
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile sau a unei căi de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale formulate.
Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci în cazul tuturor actelor de procedură îndeplinite de părți.
În cauză, recurentul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din 13 ianuarie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de acesta împotriva deciziei nr. 502 din 13 octombrie 2020, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.
Astfel cum a rezultat din verificările efectuate în programul de evidență informatizată a instanțelor, la data formulării cererii de recurs, 21 ianuarie 2021, judecata cererii de revizuire a deciziei nr. 502 din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă era suspendată prin încheierea din 13 ianuarie 2021, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020, obiect al recursului pendinte.
Din aceleași verificări a rezultat că, la data întocmirii raportului prevăzut de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., cererea de revizuire fusese soluționată prin decizia nr. 157 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în sensul respingerii acesteia.
Înalta Curte, reținând că la data declarării recursului pendinte judecata cererii de revizuire formulate de recurent împotriva deciziei nr. 502 din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă era suspendată, iar la data întocmirii raportului, această cale de atac fusese soluționată prin decizia nr. 157 din 16 iunie 2021 a aceleiași instanțe, constată că recurentul nu justifică un interes actual în formularea prezentului recurs.
Nefiind actual, interesul promovării prezentei căi extraordinare de atac nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, întrucât încheierea recurată nu produce în prezent efecte juridice, cauza asupra căreia s-a instituit măsura suspendării fiind soluționată definitiv, prin decizia nr. 157 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Astfel, cererea de recurs promovată de recurent apare ca fiind lipsită de interes, demersul procesual, inițial justificat, rămânând fără finalitate practică, din punct de vedere juridic.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că, potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)", în baza art. 493 alin. (5) din același act normativ, va respinge recursul declarat în cauză, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca fiind lipsit de interes, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2021.