ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1826/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, A. a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 1172 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 395 din 13 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1172 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal, a lipsit revizuentul, iar acesta nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 7 iulie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în vederea discutării perimării cererii de revizuire declarată de A..

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 20 octombrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care revizuentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de revizuire cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1172 din 17 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.