ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1597/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 460 din 17 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Timișoara, s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 82 din 13 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 460 din 17 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii din 10 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 2 decembrie 2020 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 9.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului și desființarea încheierii din 10 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara susținând că aceasta este nulă întrucât exemplarul ce i-a fost comunicat acestuia nu cuprinde semnăturile completului de judecată.

Recurentul nu a invocat în drept incidența niciunui motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este lovit de nulitate, întrucât criticile din recurs nu vizează nelegalitatea soluției din încheierea recurată, ci vizează exemplarul de pe actul procedural ce i-a fost comunicat recurentului.

Completul de filtru C9, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punct de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 31 mai 2021, însă acestea nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea hotărârii se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitative prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la soluția pronunțată și nici nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile de casare, expres și limitativ, prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a limitat în a susține că încheierea atacată este nulă, întrucât exemplarul ce i-a fost comunicat nu este semnat membrii completului de judecată.

Înalta Curte reține că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate a deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A., împotriva încheierii din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.