ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 883/2020

Ședința publică din data de 13 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15.01.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat și suspendarea executării Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 3236/2018 până la soluționarea cererii principale, privind anularea acestuia, care face obiectul primului capăt al cererii.

Prin sentința nr. 57 din 6 martie 2019 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare promovată în materia contencios administrativ și fiscal de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Președinte și a suspendat executarea Ordinului A.N.A.F. nr. 3236/2018 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii de suspendare a executării, în principal respingerea acesteia ca lipsită de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea primei solicitări s-a arătat că O.P.A.N.A.F. nr. 3236/2018 a fost modificat prin O.P.A.N.A.F. nr. 508/2019, fiind abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare.

În subsidiar, recurenta a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciind că sentința recurată este rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauză nu erau îndeplinite, în mod cumulativ, ambele condiții impuse pentru suspendarea executării actului administrativ - existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a apreciat că recursul este inadmisibil prin prisma soluțiilor pe care le poate pronunța Î.C.C.J. și față de solicitarea de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect. S-a arătat, totodată, că recursul este nefondat, prima instanță reținând, în mod corect, îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării ordinului atacat.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de sentința recurată și de obiectul cererii deduse judecății, dar având în vedere și evenimentul legislativ reprezentat de modificarea Ordinului nr. 3236/27.12.2018, Înalta Curte reține următoarele:

La data de 28.12.2018 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1115/28.12.2018, Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Modificarea operată prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3236/2018 și care a determinat prezentul demers al intimatei-reclamante, persoană juridică autorizată să comercializeze angro, în calitate de intermediar (distribuitor și vânzător), produse energetice fără depozitare, impunea operatorilor economici, care comercializează angro sau en détail produse energetice, o nouă procedură, inclusiv, în ce privește stabilirea termenelor pentru depunerea cererilor de înregistrare și documentele aferente.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 3236/2018, operatorii economici care dețin atestate de comercializare, emise în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, cu modificările și completările ulterioare, pot să depună, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, o nouă cerere de înregistrare și documentele aferente, potrivit prezentului ordin, iar la expirarea acestui termen atestatele de comercializare emise în baza Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 își pierd valabilitatea.

La data de 4 martie 2019, a fost publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 171/04. III.2019, Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 508 din 28 februarie 2019, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 3236/2018, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor O.P.A.NA.F. nr. 3236/2018, a cărui suspendare a executării s-a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, pune problema subzistenței interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri/acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, fiind necesar ca acesta să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În condițiile în care autoritatea emitentă, printr-un act ulterior, de aceeași forță juridică, a abrogat dispozițiile privind obligativitatea deținerii spațiilor de depozitare, în sensul dorit de reclamantă prin cererea formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică un interes în promovarea căii de atac a recursului, modificarea intervenind anterior declarării acesteia.

Soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ca lipsită de interes, ca lipsită de obiect ori ca neîntemeiată, în raport de criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurenta-pârâtă, de vreme ce ea însăși, în calitate de autoritate emitentă, a dispus abrogarea normei administrative contestate.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 57 din 6 martie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2020.