ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 38/2020

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de17.03.2017, Reclamanții A. și B. au Solicitat, în Contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea a rezoluției nr. x/2016 de la data de 16.06.2016 emisă de pârâtă.

În esență, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au arătat că rezoluția din data de 16.06.2016 este lovită de nulitate absolută, în temeiul art. 178 alin. (1) C. proc. civ., întrucât a fost confirmată de inspectorul șef adjunct iar nu de inspectorul șef, așa cum rezultă din dovada de comunicare a rezoluției întocmită la data de 21.06.2016.

Prin sentința civilă nr. 2783 din 3 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții A., și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate au formulat recurs reclamantii, criticile vizând cazurile prev. de art. 488 pct. 6,8 C. proc. civ.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recuruslui ca inadmisibil.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atactă prin prisma criticilor incovocate în recurs, Înalta Curte constat că rcursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Analizând, cu prioritate, regularitatea recursului de față, în sensul art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Din actele dosarului rezultă că prin rezoluția nr. x/2016 din data de 16.06.2016, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantele A. și B., întrucât a constatat că verificările efectuate nu au relevat existența unor indicii privind exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de către inspectorii judiciari învestiți cu soluționarea lucrării nr. x/2015.

Rezoluția de clasare a fost comunicată celor două reclamante printr-o adresă semnată de inspectorul șef adjunct cf. art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte reține că, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, prevăd următoarele:

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Astfel, față de soluția de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunțate, și față de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentința nr. 2783 din 3 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care prima instanță a soluționat pe fond contestația formulată de reclamantele A. și B. împotriva Rezoluției nr. x/2016 din data de 16.06.2016 emise de Inspecția Judiciară, prin care s-a dispus clasarea sesizării acestora, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, față de aplicarea dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că este inadmisibilă prezenta cale de atac exercitată împotriva unei sentințe atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, aceasta având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2783 din 3 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.