ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 8 aprilie 2021
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin decizia nr. 242 din 30 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată la 21 ianuarie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
În cuprinsul cererii formulate, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea față de hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2016, apreciind că decizia nr. 242 din 30 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte este lovită de nulitate absolută, fiind menținută "cu rea credință" încheierea din 6 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. A precizat că există dosare pe rolul instanței supreme de peste 5 ani, nesoluționate, fapt ce nu este admisibil având în vedere că este o persoană vulnerabilă de 71 ani, grav bolnavă și fără locuință.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 10 și 11 C. proc. civ.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prealabil oricăror alte chestiuni, întrucât în cuprinsul cererii de revizuire revizuentul a făcut referire la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 10 și 11 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, față de data inițială a dosarului, și anume 8 decembrie 2011 - conform aplicației informatice Ecris, raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ. (15 februarie 2013), în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestor dispoziții legale.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.
În speță, revizuentul A. și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 10 și 11 C. proc. civ., ce au drept corespondent în Codul de procedură de la 1865 prevederile art. 322 pct. 7, pct. 9 și pct. 10 - care dispun că:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (. . . . . . . . . .)
dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. (...)
dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare."
Temeiul de drept invocat în susținerea cererii de revizuire determină momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire. Astfel, în funcție de motivul de revizuire indicat, conform prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:
în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri; (….)
Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Termenul de o lună/3 luni are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la 30 ianuarie 2020, iar cererea de revizuire a fost depusă prin poștă la 14 ianuarie 2021, astfel încât, față de dispozițiile legale anterior redate, se reține că cererea a fost introdusă cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În ceea ce privește menționarea în cuprinsul cererii de revizuire a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11 C. proc. civ., ce au drept corespondent art. 322 pct. 9 și pct. 10 din Codul de procedură de la 1865, se constată că respectivele texte de lege au fost formal invocate. Criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se pot circumscrie niciuneia dintre ipotezele prevăzute de aceste dispoziții, revizuentul nefăcând referire la vreo hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Curții Constituționale, care să aibă incidență în cauză, în sensul prevăzut de art. 322 C. proc. civ., astfel încât să poată fi supus analizei momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire în raport de aceste motive de revizuire.
Instanța învestită cu judecarea cererii de revizuire poate exercita un control judecătoresc al hotărârii, numai în măsura în care motivele de revizuire, limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită.
Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul vizând interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 242 din 30 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2021.