ÎCCJ, Decizia nr. 124/2020

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 18 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei nr. 2265 din 27 noiembrie 2019 a aceleiași instanțe.

Instanța de judecată a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., față de împrejurarea că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii de suspendare a judecății menționate la pct. 1, revizuentul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020, susținând că hotărârea atacată nu este semnată.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 13 decembrie 2016, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat în sensul că acesta nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 25 mai 2020, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, actul fiind comunicat recurentului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea în condițiile legii a respectivei căi de atac. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, și să respingă orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei.

Potrivit art. 414 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că încheierea recurată în cauză, fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, este o hotărâre definitivă, care nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de alte dispoziții legale speciale.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 18 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2020.

GGC - NN