ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7

februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, sub nr. 7009/63/2011, contestatorul P.G. a chemat în

judecată pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând

anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de

pensie ce i se cuvin în baza deciziei din 15 februarie 2008 și obligarea

pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.

164/2001 aflată în plată în luna decembrie 2010 și pensia recalculată, precum

și a dobânzii legale aferente, calculate până la data executării efective,

arătând că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 15

alin. (2) și art. 44 din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și art. 17 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 4332/2011 de

la 28 martie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu și, în baza dispozițiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția a VIII-a

conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța, raportat la norma legală menționată, a apreciat că,

deși, în principiu competența teritorială este relativă, în speță sunt

incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în

cadrul căreia, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând distincție

între acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și

cele formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind

în mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

pârâtul. În consecință, având în vedere că pârâta Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale are sediul în municipiul București, Tribunalul Dolj a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, sub nr. 42348/3/2011 și a fost soluționată prin

Sentința civilă nr. 11697 din 20 decembrie 2012, în sensul admiterii excepției

necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu,

declinării competenței în favoarea Tribunalului Dolj, constatării ivirii

conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale a reținut următoarele:

Art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la

data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind

competența de soluționare în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156 din

același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și cu cele

ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din

momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Alin. (2) al

articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile C. proc. civ.

constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile

prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții

potrivnice.

Având în vedere

dispozițiile legale anterioare, Tribunalul București a declinat competența în

favoarea Tribunalului Dolj, reținând că, deși decizia contestată a fost emisă

în baza Legii nr. 119/2010, care la art. 7 alin. (1) face trimitere la

procedura prevăzută de art. 156 Legea nr. 19/2000 ce stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, în

speță, sunt incidente, pentru stabilirea competenței teritoriale, normele de

procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea nouă,

Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a

modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000,

pe care a abrogat-o expres.

În raport de

dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul

negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Cure de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării

regulatorului de competență.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Dolj, pentru

următoarele considerente:

Decizia de

recalculare a pensei a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie

2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la

instanța de la domiciliul reclamantului.

Potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul"

La data de 1 ianuarie

2011 Legea nr. 19/2000 a fost abrogată conform art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010.

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010 prevede că: "(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul."

Prin urmare, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor

privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul

reclamantului.

Art. 7 din Legea nr.

119/20 dispune că: "procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare".

Având în vedere că,

decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 decembrie 2010,

contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța de la domiciliul

reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării

Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2000,

face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai

poate impune competența teritorială la sediul pârâtului.

Conform art. 725 C.

proc. civ. normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr.

10/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură

referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr.

19/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o altă lege

(Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010),

care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică

legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea

nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.

și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, iar art. 727 din C. proc. civ.

prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții

abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti

făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc."

Deși Legea nr.

119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind

norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin

analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență

dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul

trebuie interpretat ca făcând trimitere la lege la norma specială de procedură

din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

Astfel fiind, Înalta

Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului având ca

obiect anulare decizie de recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUN ELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS