ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6184/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6184/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
La data de 8
noiembrie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a fost sesizată de către Tribunalul Mureș, secția civilă,
cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Anexa la H.G.
nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
315/2006, invocată de reclamanții B.P. s.a. reprezentanți de Sindicatul Învățământului
Preuniversitar M.
Hotărârea instanței
de fond
Prin
sentința nr.
254
din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității
invocată de Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului; s-a
admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanții B.P. s.a., reprezentați
de Sindicatul Învățământului Preuniversitar M., în Dosarul nr. 5722/102/2012 al
Tribunalului Mureș și s-a constatat că dispozițiile cuprinse în art. 3 din H.G.
nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe
educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității
didactice în învățământul preuniversitar, este nelegală.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția
inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României, că potrivit soluției
de unificare a practicii judiciare adoptate în plenul judecătorilor, secției de
contencios administrativ și fiscal, din cadrul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, pot fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate, actele
administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter
normativ sau individual.
Pe fondul excepției,
a reținut judecătorul fondului că potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006,
se acordă anual un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau
suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea
achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,
necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea cadrelor
didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în RON a 100 euro, calculat la
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data
plății.
S-a mai reținut că
prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin H.G.
453/2007, s-a prevăzut că ajutorul financiar se acordă de unitatea de
învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea
(art. 2), pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la
data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care
beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu
luna ianuarie din anul următor (art. 3).
În analizarea
condițiilor de legalitate ale art. 3 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007, raportat la prevederile
Legii nr. 315/2006, în vigoare la data emiterii actului administrativ arătat,
Curtea de Apel a apreciat că cerința de a solicita acordarea drepturilor doar
până la 1 noiembrie pentru anul următor, reprezintă o veritabilă adăugare la
lege, in condițiile in care din interpretarea art. 2 din Legea nr. 315/2006
rezultă ar fi posibilă depunerea cererilor și în afara acestui termen.
A constatat
judecătorul fondului o reală discriminare între categoria persoanelor
îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006, care au depus
cerere pentru acordarea stimulentelor cu respectare termenului impus de art. 3
din H.G. nr. 453/2007 și categoria celor care nu au formulat acestea cereri în
interiorul termenului.
S-a mai arătat in
considerentele sentinței atacate că sunt astfel încălcate drepturile
consfințite de art. 1 alin. (2) lit. i) din O.G. nr. 137/2000, introducerea
termenului în cuprinsul H.G. nr. 453/2007, fiind o stare de fapt circumscrisă
noțiunii de discriminare așa cum aceasta este definită de art. 2 din O.G. nr.
137/2000.
Recursul Împotriva
acestei sentințe au formulat recurs pârâții Guvernul României și Ministerul
Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii
de recurs, recurentul - pârât Guvernul României a arătat în esență că
dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 reprezintă o punere in executare a
prevederilor generale din Legea nr. 315/2006, stabilind un termen limită de
depunere a cererilor in considerarea caracterului previzional al bugetului
public și a anualității acestuia, fiind evident că sumele de bani necesare ajutorului
pentru achiziționarea de cărți trebuie a fi determinate in mod clar, din timp,
pentru a fi cuprinse in buget.
S-a mai arătat că
Guvernul este abilitat in baza art. 5 din Legea nr. 315/2006 de a emite norme
metodologice in sensul de a facilita aplicarea legii.
S-a mai susținut că
in mod eronat s-a constatat existența unui caz de discriminare intre persoanele
care au depus cerere și cele care nu au formulat această cerere in interiorul
termenului, in fapt fiind vorba despre parcurgerea unei proceduri simple pentru
primirea acestui ajutor.
În drept, recursul a
fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc.
civ.
Prin recursul
formulat, recurentul - pârât Ministerul Educației Naționale a criticat sentința
atacată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., apreciind că
in mod greșit instanța a considerat că dispozițiile art. 3 din anexa la HG nr.
453/2007 reprezintă o adăugare la lege, aceasta fiind singura modalitate legală
de organizare a punerii in executare a Legii nr. 315/2006.
Procedura în fața
instanței de recurs
Recurentul Ministerul
Educației Naționale a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului
declarat de recurentul - pârât Guvernul României.
Intimatul reclamant
Sindicatul Învățământului Preuniversitar M. prin întâmpinarea formulată a
solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, apreciată
ca fiind legală și temeinică.
Intimatul - pârât Inspectoratul
Școlar Județean M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea
recursurilor.
Considerentele și
soluția instanței de recurs.
Analizând cererile de
recurs, motivele invocate, normele legale incidente și în conformitate cu
prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce
urmează:
Înalta Curte a fost
investită cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din
H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe
educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității
didactice în învățământul preuniversitar care arată că:
(1) Ajutorul
financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și
înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de
învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se
efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
(2) Pentru anul 2007,
cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii
exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă
după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Înalta Curte constată
că în mod greșit instanța de fond a apreciat că dispozițiile sus citate adaugă
la lege, considerând termenul de depunere a cererii până la data de 1 noiembrie
pentru anul următor, ca fiind nerezonabil, astfel creându-se o discriminare
intre categoria persoanelor îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii
nr. 315/2006 care au respectat termenul impus și categoria celor care au nu au
formulat astfel de cereri in interiorul termenului.
Reține instanța de
control judiciar că prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele
Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării
de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii
calității didactice a învățământului preuniversitar.
Nu se poate susține
că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către
beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la
lege.
Constată Înalta Curte
că, stabilind cadrul legal pentru punerea în executare a legii în baza căreia a
fost adoptată, art. 3 din H.G. nr. 453/2007 este în consens cu scopul normelor
metodologice de a facilita aplicarea legii, de a identifica instituțiile și
organele cărora le revin diferitele atribuții din lege, de a determina un
circuit practic al documentelor, de la formularea cererii și până la soluționarea
acesteia.
Este întemeiată
susținerea potrivit căreia stabilirea momentului până la care se puteau depune
cererile pentru acordarea ajutorului s-a făcut pentru a se ști în timp util
care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de
stat, având în vedere că sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură
în limita creditelor bugetare aprobate anual.
În ceea ce privește
soluția adoptată cu privire la excepția inadmisibilității excepției de
nelegalitate, reiterată prin întâmpinarea formulată de Ministerul Educației
Naționale, se reține că jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, este in sensul că art. 4 alin. (1) se aplică în egală măsură și
actele administrative unilaterale individuale cât și celor cu caracter
normativ, in mod judicios fiind respinsă de către prima instanță.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Față de cele reținute
mai sus, apreciind că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de
reclamant și că normele vizate de excepția de nelegalitate nu adaugă la lege,
în consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite
recursurile, va casa sentința atacată în sensul că va respinge excepția de
nelegalitate ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Guvernul României și de Ministerul Educației Naționale împotriva
Sentinței nr. 254 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că
respinge excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G nr. 453/2007
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006
invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar M. in numele și pentru
membrii de sindicat, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17
septembrie 2013.