ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5027/2013

Asupra conflictului

de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 28 februarie 2011, contestatorul S.R. a

chemat în judecată pe intimații Ministerul Apărării, Administrației și

Internelor și Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea

Deciziei de pensionare din 27 decembrie 2010, emisă de intimata Casa de Pensii

a Ministerului Administrației și Internelor.

Tribunalul Hunedoara,

prin Sentința civilă nr. 1547/LM/2011 din 20 iunie 2011, a admis excepția de

necompetență teritorială și a declinat în favoarea Tribunalului București,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența soluționării

contestației.

S-a reținut, pornind

de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale - în vigoare la momentul emiterii

deciziei contestate - că devin incidente dispozițiile tezei a doua a

articolului menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul

pârâtelor este în București, competența de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 7503 din 5 septembrie 2013 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluționa

cauza, astfel că a admis excepția de necompetență teritorială.

Pe cale de

consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Hunedoara.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării

acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se

dezînvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile

emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale

Ministerului Administrației și Internelor și ale S.R.I.) a fost modificată, în

sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat totodată

că decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010,

iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 28 februarie 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr.

19/2000.

Întrucât normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea, Tribunalul Hunedoara, respectiv instanța de la domiciliul

ales al reclamantului.

Învestită astfel a

pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili în favoarea Tribunalului Hunedoara competența de soluționare a pricinii

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciul Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care

reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează

că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă), dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a

județului Hunedoara, competența soluționării contestației revine Tribunalului

Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ