ÎCCJ, decizie (scj.ro #128537)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #128537) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților. Respingerea cererii de repunere pe rol. Perimare.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Judecata. Perimarea.
Index alfabetic :
suspendare
perimare
cerere de repunere pe rol
C.proc.civ.din1865, art. 244, art. 248, art. 249, art. 250
Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C.proc.civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Astfel, împrejurarea că reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol nu este de natură să întrerupă cursul perimării, câtă vreme instanța a respins această cerere și a menținut măsura suspendării cauzei, dispusă în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., reținând că nici cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei, reclamanta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după cum nici celelalte părți nu au formulat o astfel de solicitare.
Secția I civilă, decizia nr. 474 din 26 februarie 2016
Prin sentința comercială nr. 1521/PI din data de 12.11.2011, Tribunalul Timiș a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică T. și Ocolul Silvic L., prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 248.788,28 lei
,
cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma tăierilor de arbori fără drept, produse din anul 2009 și până în prezent, pe suprafețele de fond forestier proprietatea acestora, situate în județul Timiș, Ocolul Silvic L
.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamantele A. și B., solicitând, în principal, anularea acesteia și, rejudecându-se cauza, a se dispune admiterea acțiunii. În subsidiar, au solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii.
Prin decizia civilă nr. 123 din data de 18.09.2013, Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamante împotriva sentinței comerciale nr. 1521/PI/2011, pronunțată de Tribunalul Timiș.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă la data de 26 noiembrie 2013.
La primul termen de judecată, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei la data de 30.05.2014, în vederea soluționării cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurenta-reclamantă B., cerere care, prin încheierea din data de 11 aprilie 2014, a fost respinsă.
La termenul de judecată din data de 30.05.2014, constatându-se că niciuna dintre părți, ce au fost legal citate, nu s-a prezentat în fața instanței și că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, reținându-se dispozițiile imperative ale art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., potrivit cărora instanța va suspenda judecata dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, s-a dispus suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților.
La data de 29.05.2015, recurenta-reclamantă B. a solicitat repunerea cauzei pe rol.
În vederea discutării cererii de repunere a cauzei pe rol, instanța a fixat termen la data de 25.09.2015, dispunând totodată citarea recurentei-reclamante cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum 1156,31 lei conform art. 3 lit. ș) din Legea nr. 146/1997.
Recurenta-reclamantă B., la data de 18.09.2015, a formulat cerere de ajutor public judiciar, prin care a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei.
Prin încheierea pronunțată la data de 25.09.2015, Înalta Curte a respins cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar cu privire la cererea de repunere pe rol, formulată de recurenta-reclamantă B.
La termenul din data de 25.09.2015, Înalta Curte, pentru a da posibilitate recurentei-reclamante să achite taxa judiciară de timbru aferente cererii de repunere pe rol a cauzei, a acordat un nou termen la 13.11.2015, când a respins cererea de repunere a cauzei pe rol și a menținut măsura suspendării judecății dispuse la termenul din 30.05.2014.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, în esență, a reținut că, la data de 29.05.2015, recurenta-reclamantă B. a solicitat repunerea pe rol a judecării cauzei, fără a cere judecarea cauzei în lipsă, după cum nici părțile adverse nu au formulat o asemenea cerere în cursul judecării recursului, cu toate că părțile au fost citate cu mențiunea de a preciza dacă solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-a mai avut în vedere faptul că dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., ce prevăd suspendarea judecății atunci când niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, sunt de ordine publică, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui text, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun act de procedură în legătură cu judecata cauzei.
În aceste condiții, Înalta Curte a apreciat că se impune respingerea, în prealabil, a cererii părții de reluare a judecății, în aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., care conduce la menținerea suspendării judecății, deoarece, în ipoteza particulară din speță, însăși repunerea cauzei pe rol este condiționată de solicitarea părților de soluționare a cauzei și în lipsa lor.
La data de 17.11.2015, intimata-pârâtă Direcția Silvică T. a depus o cerere prin care a solicitat să se constate perimarea cererii de recurs, în raport de dispozițiile art. 248 C.proc.civ. și, totodată, a solicitat judecarea în lipsă a acestei cereri.
Analizând excepția perimării cauzei, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C.proc.civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
De asemenea, dispozițiile art. 250 C.proc.civ., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecății este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.
Înalta Curte apreciază că, în speța de față, nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.
Împrejurarea că recurenta-reclamantă a solicitat repunerea cauzei pe rol, la data de 29.05.2015, nu este de natură să întrerupă cursul perimării, având în vedere că pricina nu a fost repusă pe rol, ci, prin încheierea de ședință din data de 11.04.2015, instanța a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării cauzei, reținând că nici cu privire la această cerere recurenta-reclamantă nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după cum, nici celelalte părți nu au formulat o astfel de solicitare.
Termenul de 1 an, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data de 01.06.2015.
Conduita recurentei-reclamante B. este una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruință în judecarea pricinii, întrucât aceasta a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol fără să fi solicitat judecarea în lipsă și nici nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost legal citată cu mențiunea de a preciza dacă solicită sau nu judecarea în lipsă, deși suspendarea cauzei fusese dispusă tocmai pentru asemenea împrejurări.
De asemenea, Înalta Curte constată că, în perioada scursă de la momentul la care s-a dispus suspendarea judecății, nici intimații din prezenta cauză nu au efectuat vreun demers pentru continuarea judecării procesului.
În raport de cele anterior reținute, cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pentru o perioadă mai mare de un an, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte a constatat perimat recursul.