ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1396/2019

HOTĂRÂRE

18.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1396/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin încheierea din 9 mai 2019, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de recurs formulată de A. împotriva încheierii civile din 14 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017/a3.3.3, având în vedere lipsa nejustificată a recurentului, care nu a solicitat judecata cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A., susținând în primul rând, că nu s-a ținut cont de cele cerute în dosar, iar în al doilea rând, că actul nu este semnat.

A înțeles a se prevala, în susținere, de art. 426 și 427 C. proc. civ. și de prevederile Regulamentului de ordine interioară al instanțelor.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la 19 iunie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 19 iunie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părții, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 18 septembrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părți, pentru soluționarea căii de atac.

Nu s-a depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul susținând că nu s-a ținut cont de cele cerute (fără indicarea în concret a textului de lege încălcat de curtea de apel) și invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de ședință ce i-a fost comunicat (lipsa semnăturilor).

Se reține, în aceste condiții, că recurentul nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1 - 8 ale art. 488 C. proc. civ. și prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței.

Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., deoarece motivarea recursului nu se raportează în mod direct și explicit la dezlegările instanței.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a încheierii atacate.