ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1382/2019

HOTĂRÂRE

18.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1382/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 28 august 2018 (urmare a transmiterii administrative de către Curtea de Apel Craiova), Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, să se stabilească termene de plată eșalonată a obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentat de decizia penală nr. 904 din 15 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017.

Prin Sentința nr. 1772 din 22 martie 2019, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare. A declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect termen de grație/eșalonare plată obligație în favoarea Curții de Apel Craiova, secția civilă.

A constatat, prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, că obligația de plată, în solidar, a Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu, care formează obiectul cererii deduse judecății, a fost stabilită de Curtea de Apel Craiova, prin Hotărârea penală nr. 904 din 15 iunie 2018.

Prin Sentința civilă nr. 46 din 15 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 96 pct. 1 și 4 C. proc. civ., care stabilesc competența materială a curților de apel în primă instanță și având în vedere că prin art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 nu se reglementează o competență materială a curților de apel în astfel de litigii, că aparține judecătoriei competența.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu a sesizat instanțele de judecată cu o cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, prin care a solicitat stabilirea unor termene de plată eșalonate ale obligației stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu reprezentat de o decizie penală pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Prin art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 s-a reglementat situația ca în "în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective".

Alin. (2) al articolului sus citat stipulează în sensul că "în cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător".

Se observă că instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența interpretând diferit ce se înțelege prin instanța care a dat hotărârea.

Astfel, în cauză, deși obligația de plată a fost stabilită în sarcina reclamantului Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu prin decizie penală pronunțată de Curtea de Apel Craiova, nu se poate face abstracție de dispozițiile C. proc. civ., care reglementează competența materială a instanțelor de judecată.

Or, art. 96 C. proc. civ., stabilind la pct. 1 și 4 competența în primă instanță a curților de apel, prevede că acestea judecă cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale, precum și orice alte cereri date prin lege în competența lor.

În speță, însă, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, mai sus indicate, nu stabilesc o competență în primă instanță a curților de apel în materia cererilor introduse în baza sa, prevederile ordonanței urmând a se interpreta prin prisma normelor procedurale, avându-se în vedere și faptul că Decizia penală nr. 904 din 15 iunie 2018 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova în soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței nr. 1824 din 29 septembrie 2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, secția penală.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.