Suminska împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURĂ DE PILOT-JUDGMENT De către Helena SUMIשSKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 15 ianuarie 2008 ca cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Josep Casadevall, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 8 iunie 1999, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski v. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere deciziile de a ataca cererile Wolkenberg și alții v. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (n. 11208/02) din lista cazurilor din Curte, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Helena Sumińska, este un național polonez născut în 1944 și trăiește în Wolin.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Înainte de Al Doilea Război Mondial, familia reclamantului a deținut proprietatea imobiliară în provinciunile de est ale Poloniei de pre-război, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus zone mari ale actualelor Bielorustică și Ucraina și teritoriile din jurul Vilnius în ceea ce este în prezent Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS.

După sfârșitul războiului, când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixată de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” (ziemie zabużańskie La o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, familia reclamantului, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 supuse repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (unowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cazul pilot al Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45).

La 23 februarie 1996, Curtea Regională Szczecin ( Sād Wojewódzki ) a pronunțat o hotărâre declarativă în care părinții reclamanților au deținut proprietăți imobiliare în teritoriile dincolo de râul Bug. Se pare că prin hotărâri din 24 iulie 1991 și 31 mai 1995 Curtea de district Kamień Pomorski ( Sād Rejonowy ) a declarat că reclamantul și frații ei au achiziționat proprietățile tatălui și, respectiv, mama lor defunt. La 26 februarie 1998, reclamantul a obținut un certificat emis de șeful Biroului de District (Kierownik Urzędu Rejonowego ) confirmarea că a avut dreptul la 3/40 din compensarea pentru proprietatea abandonată de către familia sa, valoarea la 2.213.010.00 zlotys polonez (PLN) începând cu februarie 1998. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive pentru vânzarea de bunuri de stat.

Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial deficiența acută de terenuri de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilit de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus, §§ 48-61, 69-87 și 168-176).

Legea și practica internă relevante O descriere detaliată a dreptului și practicii interne relevante referitoare la proprietatea râului Bug sunt consemnate în hotărârile pronunțate de Curte în cazul pilot al lui Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , citate mai sus §§ 39-120; și Broniowski c. Polonia (decontare favorabilă) , citate mai sus §§ 14-30) și hotărârile prezentate în cazurile de Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia , citate mai sus §§ 24-25 și, respectiv, § 28-29.

Operarea schemei de compensare introduse de Actul din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23 și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§§§§ 27. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în esență de faptul că statul a continuat să nu asigure punerea în aplicare a dreptului ei la compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005 și de reducerea ulterioară a dreptului său compensatoriu la 20% din valoarea actuală a proprietății originale. Ea a afirmat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Aplicarea Dreptului procedurii de judecată pilot Cauza prezentă, cum ar fi aproximativ 273 de cazuri similare în prezent în docul Curții, a fost examinată în conformitate cu procedura de judecată pilot în urma hotărârii rendue de Curte în cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) §§§ 189 , citată mai sus plânsul reclamantului a fost originar din aceeași deficiență structurală constatată că a fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definită ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicii interne cauzată de nefuncțiunea instituirii unui mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al Bug-ului.

Reclamanții râului” care „ha [d] afectat și rămân capabili de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii). În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii).

Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1. Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens.

Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” În cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia Curtea, având în vedere compatibilitatea generală a sistemului de compensare introdus de legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile privind compensarea și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit Bug Reclamanții râului care au recuperat compensația pentru orice prejudiciu material sau nematerial suferit ca urmare a operațiunii precedente defectuoase a legislației interne, s-au convins că problema care dădea naștere cazurilor de Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din Convenție.

Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska-Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și faptul că reclamantul este deschis să beneficieze de schema de compensare introdusă de legea din iulie 2005, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice îndepărtarea acesteia de la concluzia ajunsă în cazurile menționate mai sus.

Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

PILOT-JUDGMENT PROCEDURE

Application no. 53667/00 by Helena SUMIŃSKA against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 15 January 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Josep Casadevall, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 8 June 1999, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure and to adjourn its consideration of applications deriving from the same systemic problem identified in the case of Broniowski v. Poland (no. 31443/96), Having regard to the decisions to strike the applications Wolkenberg and Others v. Poland (no. 50003/99) and Witkowska-Toboła v. Poland (no. 11208/02) out of the Court’s list of cases, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Helena Sumińska, is a Polish national who was born in 1944 and lives in Wolin.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Background Before the Second World War the applicant’s family owned real property in the eastern provinces of pre-war Poland, the so-called “Borderlands” ( Kresy ). Those regions included large areas of present-day Belarus and Ukraine and territories around Vilnius in what is now Lithuania. In September 1939 the regions were invaded by the USSR.

Following the end of the war, when the Polish eastern border was redrawn westwards and fixed along the Bug River, the Borderlands acquired the name of the “territories beyond the Bug River” ( ziemie zabużańskie ). On an unspecified date following 9 September 1944 the applicant’s family, like some 1,240,000 other Polish citizens who were at various dates from 1944 to 1953 subject to repatriation from the territories beyond the Bug River, was repatriated to Poland under the provisions of the so-called “Republican Agreements” ( umowy republikańskie ). A more detailed account of the historical background and the relevant provisions of the Republican Agreements and other related treaties and laws can be found in the Court’s judgment in the pilot case of Broniowski v. Poland (see, in particular, Broniowski v. Poland [GC], no. 31443/96, ECHR 2004-V, §§ 10-12 and 39-45).

2. The applicant’s attempts to recover compensation On 23 February 1996 the Szczecin Regional Court ( Sąd Wojewódzki ) gave a declaratory judgment stating that the applicant’s parents had owned real property in the territories beyond the Bug River. It appears that by decisions of 24 July 1991 and 31 May 1995 the Kamień Pomorski District Court ( Sąd Rejonowy ) declared that the applicant and her siblings had acquired the estates of their late father and mother respectively. On 26 February 1998 the applicant obtained a certificate issued by the Head of the Świnoujście District Office ( Kierownik Urzędu Rejonowego ) confirming that she had the right to 3/40 of the compensation for the property abandoned by her family, valued at 2,213,010.00 Polish zlotys (PLN) as of February 1998. The applicant’s subsequent attempts to acquire State property were unsuccessful.

The only possibility of enforcing the claim was to participate in competitive bids for the sale of State property. However, the State authorities throughout Poland officially acknowledged the acute shortage of State-owned land designated for the realisation of the Bug River claims. This fact and the fact that at the material time it was the authorities’ common practice to desist from organising auctions for Bug River claimants or to openly deny them the opportunity to enforce their entitlement through the statutory bidding procedure was established by the Court in the Broniowski judgment (see Broniowski , cited above, §§ 48-61, 69-87 and 168-176).

B. Relevant domestic law and practice A detailed description of the relevant domestic law and practice concerning the Bug River property are set out in the judgments delivered by the Court in the pilot case of Broniowski v. Poland (see Broniowski v. Poland (merits) , cited above §§ 39-120; and Broniowski v. Poland (friendly settlement) , cited above, §§ 14-30) and the decisions given in the cases of Wolkenberg and Others v. Poland and Witkowska-Toboła v. Poland , cited above, §§ 24-25 and §§ 28-29 respectively.

The operation of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act is described in the Court’s decisions given in the cases of Wolkenberg and Others v. Poland (dec.) no. 50003/99, 4 December 2007, §§ 18-23 and Witkowska-Toboła v. Poland (dec.) no. 11208/02, 4 December 2007, §§ 22 ‑ 27. COMPLAINT The applicant in essence complained about the State’s continued failure to secure the implementation of her right to compensation for the Bug River property in the period before the entry into force of the July 2005 Act and about the subsequent reduction of her compensatory entitlement to 20% of the original property’s current value. She alleged a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

THE LAW A. Application of the pilot-judgment procedure The present case, like some 273 similar cases currently on the Court’s docket, had been examined in accordance with the pilot-judgment procedure following the judgment given by the Court in the Broniowski case (see Broniowski (merits) , cited above §§ 189 et seq.). The applicant’s complaint originated in the same structural shortcoming found to have been at the root of the Court’s finding of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the pilot case and defined as “a systemic problem connected with the malfunctioning of domestic legislation and practice caused by the failure to set up an effective mechanism to implement the “right to credit” of Bug River claimants” which “ha[d] affected and remain[ed] capable of affecting a large number of persons” (ibid., see also the third operative provision of the judgment).

In that connection, and having regard to the number of persons potentially affected by the systemic violation of the Convention, the Court directed that “the respondent State must, through appropriate legal measures and administrative practice, secure the implementation of the property right in question in respect of the remaining Bug River claimants or provide them with equivalent redress in lieu, in accordance with the principles of protection of property rights under Article 1 of Protocol No. 1” (ibid. § 194 and the fourth operative provision of the judgment). B. Application of Article 37 of the Convention Article 37 of the Convention reads, in so far as relevant, as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (b) the matter has been resolved; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.

2. The Court may decide to restore an application to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.” In the cases of Wolkenberg and Others v. Poland and Witkowska-Toboła v. Poland the Court, having regard to the general compatibility of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act with the principles of protection of property rights, in particular with the principles relating to compensation and to the effective functioning of that Act in practice, as well as to the availability of domestic remedies enabling Bug River claimants to recover compensation for any past material or non-material prejudice suffered as a result of the previous defective operation of the domestic legislation, was satisfied that the issue giving rise to the Bug River cases had been resolved for the purposes of Article 37 § 1 of the Convention.

The Court held that the procedures under the July 2005 Act had provided the applicants and other Bug River claimants with relief at domestic level which made its further examination of their applications and of other similar applications no longer justified. In consequence and finding no special circumstances regarding respect for human rights that would require the continued examination of the cases by virtue of Article 37 § 1 in fine , the Court decided to strike the applications out of its list of cases (see Wolkenberg and Others v. Poland , cited above, §§ 60-77; and Witkowska-Toboła v. Poland , cited above, §§ 62-79). Having regard to the circumstances of the present case and to the fact that it is open to the applicant to avail herself of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act, the Court finds no reason justifying its departure from the conclusion reached in the above-mentioned cases.

Accordingly, the application should be struck out of the Court’s list of cases. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President