ÎCCJ, Decizia nr. 26/2020

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 15 octombrie 2109, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1214 din 12 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii menționate la pct. 2 a declarat recurs revizuentul A., criticând faptul că încheierea i-a fost comunicată nesemnată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2019.

Întrucât recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, în raport cu prevederile art. 414 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 16 decembrie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurentul a depus punct de vedere asupra raportului prin care combate concluziile raportului și susține admisibilitatea recursului, solicitând revizuirea raportului și desființarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți

În condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate admisibilitatea recursului, analizată prin raport, reținând considerentele arătate în continuare.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei, pentru lipsa părților, pronunțată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ.:

"Art. 414. - Hotărârea de suspendare

(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

În raport cu dispozițiile citate, rezultă că hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă, nefiind supusă recursului în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau altor dispoziții legale.

Conform dispozițiilor art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a dispozițiilor exprese ale art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2020.

GGC - GV