CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI PRIVIND PROCEDURA DE PILOT-JUDGMENT Depunerea nr. 8007/02 de Eugeniusz MUGEשSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 29 ianuarie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Josep Casadevall, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 27 noiembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot și de a suspenda examinarea cererilor care decurg din aceeași problemă sistemică identificată în cazul Broniowski v. Polonia (nr. 31443/96), având în vedere deciziile de a ataca cererile Wolkenberg și alții v. Polonia (nr. 50003/99) și Witkowska-Toboła c. Polonia (n. 11208/02) din lista de cazuri, deliberată de Curte, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Eugeniusz Mugeński, a fost un național polonez născut în 1936 și a trăit în Wrocław. La 11 octombrie 2004, soția reclamantului, dna Maria Wahl-Mugeńska, a informat Registrul Curții că reclamantul a murit la 23 decembrie 2002. Ea a declarat că dorește să continue procesul în locul Curții. Înainte de Al Doilea Război Mondial, familia reclamantului a deținut proprietatea imobiliară în provinciunile de est ale Poloniei de pre-război, așa-numitele „Borderlands” (Kresy ). Aceste regiuni au inclus zone mari ale actualelor Bielorustică și Ucraina și teritoriile din jurul Vilnius în ceea ce este în prezent Lituania. În septembrie 1939 regiunile au fost invadate de URSS. După sfârșitul războiului, când granița poloneză de est a fost retrasă spre vest și fixată de-a lungul râului Bug, zonele de frontieră au achiziționat numele „territorii dincolo de râul Bug” (ziemie zabużańskie La o dată neespecificată după 9 septembrie 1944, familia reclamantului, cum ar fi aproximativ 1.240.000 de cetățeni polonezi care au fost la diferite date din 1944 până în 1953 supuse repatriării din teritoriile dincolo de râul Bug, a fost repatriat în Polonia în conformitate cu dispozițiile așa-numitelor „Acorduri Republicane” (unowy republikańskie Un cont mai detaliat al antecedentelor istorice și al dispozițiilor relevante ale acordurilor republicane și al altor tratate și legi conexe poate fi găsit în hotărârea Curții în cazul pilot al Broniowski c. Polonia (a se vedea, în special, Broniowski c. Polonia [GC], nr. 31443/96, CEDH 2004-V, §§ 10-12 și 39-45). La 6 aprilie 2001, reclamantul a obținut un certificat emis de primarul Wrocław ( Prezydent Miasta ) care a confirmat că a avut dreptul la compensare pentru proprietatea abandonată de familia sa, evaluată la 178.150 zlotys polonez (PLN) începând cu martie 1999. La 19 iunie 2001, reclamantul a depus o cerere de compensare pentru proprietatea Bug River împotriva Trezorului de Stat la Curtea Regională de Varșovia ( La 2 iulie 2001, Curtea a respins cererea reclamantului de a fi scutită de taxele judecătorești. Având în vedere cuantumul taxelor judecătorești, el a hotărât să nu urmărească reclamația. Singura posibilitate de aplicare a cererii a fost de a participa la oferte competitive pentru vânzarea de bunuri de stat. Cu toate acestea, autoritățile de stat din toată Polonia au recunoscut oficial deficiența acută de terenuri de stat desemnate pentru realizarea cererilor Bug River. Acest fapt și faptul că în momentul material a fost practică comună a autorităților să renunțe la organizarea licitațiilor pentru reclamanții Bug River sau să le refuze în mod deschis posibilitatea de a-și exercita dreptul prin procedura de licitație legală a fost stabilit de Curte în hotărârea Broniowski (a se vedea Broniowski , citată mai sus, §§ 48-61, 69-87 și 168-176). Legea și practica internă relevantă O descriere detaliată a legislației și practicii interne relevante referitoare la proprietatea râului Bug este prezentată în hotărârile pronunțate de Curte în cazul pilot al lui Broniowski c. Polonia (a se vedea Broniowski c. Polonia (merits) , citate mai sus §§ 39-120; și Broniowski c. Polonia (decontare favorabilă) , citate mai sus §§ 14-30) și hotărârile luate în cazurile de Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia , citate mai sus §§ 24-25 și, respectiv, § 28-29. Operarea schemei de compensare introduse de Actul din iulie 2005 este descrisă în hotărârile Curții din cauza Wolkenberg și alții c. Polonia (dec.) nr. 50003/99, 4 decembrie 2007, §§ 18-23 și Witkowska-Toboła c. Polonia (dec.) nr. 11208/02, 4 decembrie 2007, §§§§§ 27. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în esență de faptul că statul nu a continuat să asigure punerea în aplicare a dreptului său la compensare pentru proprietatea Bug River în perioada înainte de intrarea în vigoare a Legii din iulie 2005 și de reducerea ulterioară a dreptului său compensatoriu la 20% din valoarea actuală a proprietății originale. El a susținut o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. HOTĂRÂREA Starea soției reclamantului întârziat Reclamantul, dl Eugeniusz Mugeński, a murit după ce și-a depus cererea la Curte. Veduva sa a confirmat Curții că dorește să continue procedura Convenției în locul său. Curtea, având în vedere jurisprudența sa stabilită în această privință, concluzionează că este în stare să urmărească cererea în locul său. Prezentul caz, cum ar fi aproximativ 273 de cazuri similare aflate în prezent pe docheta Curții, a fost examinat în conformitate cu procedura de judecată pilot în urma hotărârii din cauza Broniowski (a se vedea Broniowski (merits) , citată mai sus §§ 189 seq.). Denumirea reclamantului a apărut în aceleași deficiențe structurale constatate că au fost la rădăcina constatării Curții cu privire la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul pilot și definit ca „o problemă sistemică legată de disfuncționarea legislației și practicilor interne cauzată de nefiind înființat un mecanism eficace de punere în aplicare a „dreptului la credit” al reclamanților Bug River, care „ha [d] a afectat și rămâne [ed] capabil de a afecta un număr mare de persoane” (ibid., a se vedea, de asemenea, a treia dispoziție operativă a hotărârii). În acest sens, și având în vedere numărul de persoane potențial afectate de încălcarea sistemică a Convenției, Curtea a ordonat că „ Statul pârât trebuie, prin măsuri juridice și practică administrativă adecvate, să asigure punerea în aplicare a dreptului de proprietate în cauză în ceea ce privește reclamanții rămășiței Bug River sau să le furnizeze soluții echivalente în loc, în conformitate cu principiile protecției drepturilor de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1” (ibid. § 194 și a patra dispoziție operativă a hotărârii). Aplicarea art. 37 din Convenția art. 37 din Convenție afirmă, în măsura în care este relevantă, cum urmează: „1. Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă dezbaterea unei cereri din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile din acest sens. Curtea poate decide restabilirea unei cereri la lista sa de cazuri dacă consideră că circumstanțele justifică acest curs.” În cazul Wolkenberg și alții c. Polonia și Witkowska-Toboła c. Polonia Tribunalul, având în vedere compatibilitatea generală a schemei de compensare introduse în legea iulie 2005 cu principiile de protecție a drepturilor de proprietate, în special cu principiile legate de compensare și funcționarea efectivă a actului în practică, precum și cu disponibilitatea de căi de recurs interne care permit reclamanților Bug River să recupereze compensații pentru orice prejudiciu material sau nematerial suferit ca urmare a anteriorului funcționare defectuoasă a legislației interne, a fost satisfăcut că problema care dă naștere cazurilor Bug River a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 din convenție. Curtea a susținut că procedurile prevăzute în Legea din iulie 2005 au furnizat reclamanților și altor reclamanți de la Bug River ajutor la nivel intern, ceea ce și-a făcut examinarea în continuare a cererilor și a altor cereri similare nu mai justificate. În consecință și nu se constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care ar necesita examinarea continuă a cazurilor în temeiul articolului 37 § 1 în amendă , Curtea a hotărât să elimine cererile din lista sa de cazuri (a se vedea Wolkenberg și alții c. Polonia , citată mai sus §§ 60-77; și Witkowska-Toboła c. Polonia , citată mai sus §§ 62-79 ). Având în vedere circumstanțele prezentului caz și faptul că este deschis văduva reclamantului să beneficieze de schema de compensare introdusă de legea din iulie 2005, Curtea nu constată niciun motiv care să justifice deplasarea sa de la concluzia atinsă în cazurile menționate mai sus. În consecință, cererea ar trebui eliminată din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza
Application no. 8007/02
by Eugeniusz MUGEŃSKI
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29
January 2008 as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Josep Casadevall,
Giovanni Bonello,
Kristaq Traja,
Stanislav Pavlovschi,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
judges,
and Lawrence Early,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 27 November 2001,
Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure and to adjourn its consideration of applications deriving from the same systemic problem identified in the case of
Broniowski v. Poland
(no. 31443/96),
Having regard to the decisions to strike the applications
Wolkenberg and Others v. Poland
(no. 50003/99) and
Witkowska-Toboła v. Poland
(no.
11208/02) out of the Court’s list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Eugeniusz Mugeński, was a Polish national who was born in 1936 and lived in Wrocław.
On 11 October 2004 the applicant’s wife, Mrs Maria Wahl-Mugeńska, informed the Court’s Registry that the applicant had died on 23 December 2002. She stated that she wished to continue the proceedings before the Court in her late husband’s stead.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
Background
Before the Second World War the applicant’s family owned real property in the eastern provinces of pre-war Poland, the so-called “Borderlands” (
Kresy
). Those regions included large areas of present-day Belarus and Ukraine and territories around Vilnius in what is now Lithuania. In September 1939 the regions were invaded by the USSR.
Following the end of the war, when the Polish eastern border was redrawn westwards and fixed along the Bug River, the Borderlands acquired the name of the “territories beyond the Bug River” (
ziemie zabużańskie
).
On an unspecified date following 9 September 1944 the applicant’s family, like some 1,240,000 other Polish citizens who were at various dates from 1944 to 1953 subject to repatriation from the territories beyond the Bug River, was repatriated to Poland under the provisions of the so-called “Republican Agreements” (
umowy republikańskie
).
A more detailed account of the historical background and the relevant provisions of the Republican Agreements and other related treaties and laws can be found in the Court’s judgment in the pilot case of
Broniowski v.
Poland
(see, in particular,
Broniowski v. Poland
[GC], no. 31443/96, ECHR 2004-V, §§ 10-12 and 39-45).
2.
The applicant’s attempts to recover compensation
On 6 April 2001 the applicant obtained a certificate issued by the Mayor of Wrocław (
Prezydent Miasta
) confirming that he had the right to compensation for the property abandoned by his family, valued at 178,150 Polish zlotys (PLN) as of March 1999.
On 19 June 2001 the applicant lodged a claim for compensation for the Bug River property against the State Treasury with the Warsaw Regional Court (
Sąd Okręgowy
). On 2 July 2001 the court dismissed the applicant’s request to be exempted from court fees. In view of the amount of court fees, he decided not to pursue the claim.
The applicant’s subsequent attempts to acquire State property were unsuccessful. The only possibility of enforcing the claim was to participate in competitive bids for the sale of State property. However, the State authorities throughout Poland officially acknowledged the acute shortage of State-owned land designated for the realisation of the Bug River claims.
This fact and the fact that at the material time it was the authorities’ common practice to desist from organising auctions for Bug River claimants or to openly deny them the opportunity to enforce their entitlement through the statutory bidding procedure was established by the Court in the
Broniowski
judgment (see
Broniowski
, cited above, §§ 48-61, 69-87 and 168-176).
B.
Relevant domestic law and practice
A detailed description of the relevant domestic law and practice concerning the Bug River property is set out in the judgments delivered by the Court in the pilot case of
Broniowski v. Poland
(see
Broniowski v.
Poland (merits)
, cited above §§ 39-120; and
Broniowski v. Poland (friendly settlement)
, cited above, §§ 14-30) and the decisions given in the cases of
Wolkenberg and Others v. Poland
and
Witkowska-Toboła v.
Poland
, cited above, §§ 24-25 and §§ 28-29 respectively.
The operation of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act is described in the Court’s decisions given in the cases of
Wolkenberg and Others v. Poland
(dec.) no. 50003/99, 4 December 2007, §§ 18-23 and
Witkowska-Toboła v. Poland
(dec.) no. 11208/02, 4 December 2007, §§
22
‑
27.
The applicant in essence complained about the State’s continued failure to secure the implementation of his right to compensation for the Bug River property in the period before the entry into force of the July 2005 Act and about the subsequent reduction of his compensatory entitlement to 20% of the original property’s current value. He alleged a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
A.
The standing of the late applicant’s wife
The applicant, Mr Eugeniusz Mugeński, died after he had lodged his application with the Court. His widow confirmed to the Court that she wished to continue the Convention proceedings in his stead. The Court, having regard to its established case-law on the matter, concludes that she has standing to pursue the application in his stead.
B.
Application of the pilot-judgment procedure
The present case, like some 273 similar cases currently on the Court’s docket, had been examined in accordance with the pilot-judgment procedure following the judgment given by the Court in the
Broniowski
case (see
Broniowski (merits)
, cited above §§ 189
et
seq.). The applicant’s complaint originated in the same structural shortcoming found to have been at the root of the Court’s finding of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the pilot case and defined as “a systemic problem connected with the malfunctioning of domestic legislation and practice caused by the failure to set up an effective mechanism to implement the “right to credit” of Bug River claimants” which “ha[d] affected and remain[ed] capable of affecting a large number of persons” (ibid., see also the third operative provision of the judgment).
In that connection, and having regard to the number of persons potentially affected by the systemic violation of the Convention, the Court directed that “the respondent State must, through appropriate legal measures and administrative practice, secure the implementation of the property right in question in respect of the remaining Bug River claimants or provide them with equivalent redress in lieu, in accordance with the principles of protection of property rights under Article 1 of Protocol No.
1” (ibid. § 194 and the fourth operative provision of the judgment).
C.
Application of Article 37 of the Convention
Article 37 of the Convention reads, in so far as relevant, as follows:
“1.
The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that
...
(b)
the matter has been resolved; ...
However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.
2.
The Court may decide to restore an application to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.”
In the cases of
Wolkenberg and Others v. Poland
and
Witkowska-Toboła
v. Poland
the Court, having regard to the general compatibility of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act with the principles of protection of property rights, in particular with the principles relating to compensation and to the effective functioning of that Act in practice, as well as to the availability of domestic remedies enabling Bug River claimants to recover compensation for any past material or non-material prejudice suffered as a result of the previous defective operation of the domestic legislation, was satisfied that the issue giving rise to the Bug River cases had been resolved for the purposes of Article 37 § 1 of the Convention.
The Court held that the procedures under the July 2005 Act had provided the applicants and other Bug River claimants with relief at domestic level which made its further examination of their applications and of other similar applications no longer justified. In consequence and finding no special circumstances regarding respect for human rights that would require the continued examination of the cases by virtue of Article 37 § 1
in fine
, the Court decided to strike the applications out of its list of cases (see
Wolkenberg and Others v. Poland
, cited above, §§ 60-77;
and
Witkowska-Toboła v. Poland
, cited above, §§ 62-79).
Having regard to the circumstances of the present case and to the fact that it is open to the applicant’s widow to avail herself of the compensation scheme introduced by the July 2005 Act, the Court finds no reason justifying its departure from the conclusion reached in the above-mentioned cases. Accordingly, the application should be struck out of the Court’s list of cases.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Registrar
President