ÎCCJ, Decizia nr. 18/2015

Înalta Curte de Casație și Justiție

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Decizie nr. 18/2015

din 04/06/2015

Dosar nr. 1.098/1/2015

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 538 din 20/07/2015

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului

Francisca Vasile - judecător - Secția penală - judecător-raportor

Simona Daniela Encean - judecător - Secția penală

Mariana Ghena - judecător - Secția penală

Leontina Șerban    - judecător - Secția penală

Florentina Dragomir - judecător - Secția penală

Rodica Cosma - judecător - Secția penală

Aurel Gheorghe Ilie - judecător - Secția penală

Ștefan Pistol - judecător - Secția penală

Mădălin Marian Pușcă - magistrat-asistent

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori prin Încheierea de ședință din data de 20 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 93/44/2015, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "în cazul persoanelor judecate și condamnate definitiv în Italia, care au fost transferate în România în vederea continuării executării pedepsei și care beneficiază de ordonanța de eliberare anticipată, durata eliberării anticipate se deduce din pedeapsa aplicată, se ia în considerare ca perioadă executată în calculul fracției minime obligatorii pentru liberare condiționată potrivit legii române sau se va avea în vedere ca data liberării condiționate, potrivit legii române, să nu depășească data eliberării anticipate stabilite potrivit legii italiene".

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

4

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat domnul Mădălin Marian Pușcă, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept din partea unor curți de apel, tribunale și judecătorii. În acest context a arătat că din punctele de vedere transmise s-a conturat opinia conform căreia, în cazul persoanelor judecate și condamnate definitiv în Italia, care au fost transferate în România în vederea continuării executării pedepsei și care beneficiază de ordonanța de eliberare anticipată, se va avea în vedere ca data liberării condiționate, potrivit legii române, să nu depășească data eliberării anticipate stabilite potrivit legii italiene, în situația în care contestatorul condamnat nu va solicita și nu va beneficia de liberare condiționată conform legii penale române, la acordarea căreia fracțiunile de pedeapsă prevăzute de legea penală română vor fi calculate în raport cu întreaga pedeapsă supusă executării. În consecință, durata eliberării anticipate nu se deduce din pedeapsa aplicată și nu se ia în considerare ca perioadă executată în calculul fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată potrivit legii române.

A fost exprimată și opinia potrivit căreia această perioadă trebuie să fie considerată ca executată din fracția minimă obligatorie de executat pentru eliberarea condiționată, urmând să se scadă zilelor câștigate prin muncă, potrivit art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În continuare, a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, persoana condamnată nedepunând punctul său de vedere.

A referat că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus, prin Adresa nr. 723/C/740/III-5/2015, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 93/44/2015.

A mai arătat că, ulterior depunerii raportului, la data de 22 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a pronunțat Decizia nr. 15 în Dosarul nr. 1.028/1/2015, prin care s-a stabilit că după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a acordat cuvântul asupra eventualelor cereri sau chestiuni prealabile și, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat procurorului să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept supusă dezbaterii.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate, întrucât nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute în art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv nu este îndeplinită prima condiție, Curtea de Apel Galați fiind învestită cu soluționarea unei contestații la executare ca instanță de fond.

Față de această împrejurare, reprezentantul parchetului a apreciat că nu mai este necesară analiza celorlalte condiții și a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 93/44/2015.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare asupra sesizării formulate.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 20 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 93/44/2015, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "în cazul persoanelor judecate și condamnate definitiv în Italia, care au fost transferate în România în vederea continuării executării pedepsei și care beneficiază de ordonanța de eliberare anticipată, durata eliberării anticipate se deduce din pedeapsa aplicată, se ia în considerare ca perioadă executată în calculul fracției minime obligatorii pentru liberare condiționată potrivit legii române sau se va avea în vedere ca data liberării condiționate, potrivit legii române, să nu depășească data eliberării anticipate stabilite potrivit legii italiene".

II. Expunerea succintă a cauzei și soluția propusă de instanța care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a fost sesizată cu soluționarea contestației la executare formulate de judecătorul delegat cu executările penale cu privire la executarea Sentinței penale nr. 174/F din 18 septembrie 2014 a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. 261/44/2014.

Judecătorul delegat cu executările penale a sesizat Curtea de Apel Galați, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, în referire la art. 154 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu incidentul ivit în cursul executării sentinței penale menționate, constând în aceea că trebuie evaluate ordinele de eliberare anticipată ce stabilesc că persoana condamnată poate fi liberată condiționat mai devreme întrucât a câștigat în mod definitiv acest beneficiu în perioada în care s-a aflat în executarea pedepsei în Italia.

Analizând cererea judecătorului delegat cu executările penale, Curtea a pus în discuția părților, la termenul din 20 februarie 2015, necesitatea formulării unei întrebări prealabile privind dezlegarea unei chestiuni de drept, potrivit art. 475-477 din Codul de procedură penală, deoarece în practica Curții de Apel Galați s-au conturat trei puncte de vedere distincte, cu privire la aspectele mai sus arătate, și anume:

Acest punct de vedere prezintă relevanță în cazul pedepselor principale care se situează în jur de 10 ani închisoare, deducerea unei perioade suplimentare făcând ca această pedeapsă să se situeze sub limita de 10 ani, astfel încât fracția minimă obligatorie de executat să fie de 1/2 din durata pedepsei [art. 100 alin. (1) lit. a) teza I din Codul penal], și nu 3/4 din durata pedepsei ca în cazul pedepselor mai mari de 10 ani închisoare [art. 100 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Codul penal].

Un asemenea punct de vedere prezintă dezavantajul că persoana condamnată nu prestează muncă sau activități remunerate în România, acest avantaj al acordării unor zile considerate ca executate și care se reflectă în calculul fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată fiindu-i acordat prin efectul legislației italiene.

Un asemenea punct de vedere prezintă dezavantajul că nu încurajează condamnatul să se reeduce și să se reintegreze social, potrivit legii de executare a pedepselor din România, el știind că, în mod automat, va fi liberat condiționat înainte sau în data de 28 februarie 2026, chiar dacă nu dă dovezi temeinice de îndreptare.

III. Dispoziții legale incidente

Art. 73 "Computarea pedepselor și măsurilor preventive executate în afara țării" din Codul penal

"(1) În cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsă, precum și durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara teritoriului țării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în România. [...]"

Art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

"(1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează:

a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă;

b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;

c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru două nopți de muncă;

d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar;

e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională;

f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate."

Art. 140

1

din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare

"Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, precum și a altor acte judiciare emise de autoritățile străine

(1) Recunoașterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condițiile tratatului aplicabil între România și statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripție aceasta domiciliază.

(2) Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), lipsa unui tratat nu împiedică recunoașterea hotărârii judecătorești străine, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa. Dispozițiile art. 131 alin. (1), art. 132, 135 și ale art. 136 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(4) Actele judiciare care emană de la o autoritate judiciară străină competentă pot fi recunoscute de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată, dacă aceasta se dovedește necesară soluționării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situației persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la reintegrarea sa. Actului judiciar străin nu i se poate conferi, ca efect al recunoașterii, o forță probantă mai mare decât cea pe care o are în statul emitent."

Art. 144 "Legea care guvernează executarea" din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare - alin. (1)

"(1) Atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală a pedepsei sau măsurii privative de libertate care trebuie executată în România. Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul emitent."

Art. 154 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare

"(9) Pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară."

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la nivelul curților de apel și al instanțelor de judecată arondate s-a conturat opinia conform căreia în cazul persoanelor judecate și condamnate definitiv în Italia, care au fost transferate în România în vederea continuării executării pedepsei și care beneficiază de ordonanța de eliberare anticipată, se va avea în vedere ca data liberării condiționate, potrivit legii române, să nu depășească data eliberării anticipate stabilite potrivit legii italiene, în situația în care contestatorul condamnat nu va solicita și nu va beneficia de liberare condiționată conform legii penale române, la acordarea căreia fracțiile de pedeapsă prevăzute de legea penală română vor fi calculate în raport cu întreaga pedeapsă supusă executării. În consecință, durata eliberării anticipate nu se deduce din pedeapsa aplicată și nu se ia în considerare ca perioadă executată în calculul fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată potrivit legii române.

De asemenea, a fost exprimată și opinia potrivit căreia această perioadă este una ce trebuie să fie considerată ca executată din fracția minimă obligatorie de executat pentru eliberarea condiționată, urmând să se deducă similar deducerii zilelor câștigate prin muncă, potrivit art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, lege aplicabilă și persoanelor condamnate de autoritatea judiciară străină, care au fost transferate în vederea recunoașterii hotărârii judecătorești pronunțate de statul emitent.

V. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că sesizarea ce face obiectul cauzei de față este inadmisibilă, nefiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile enumerate de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv: instanța ce a formulat întrebarea este învestită cu soluționarea cauzei în fond, și nu în calea de atac; Înalta Curte de Casație și Justiție a fost deja sesizată cu o întrebare ce vizează aceeași chestiune de drept.

VI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele:

Cu privire la admisibilitatea sesizării:

Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea Înaltei Curți, a curții de apel și a tribunalului, învestite cu soluționarea unei cauze în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept.

Astfel, sesizarea completului competent să pronunțe hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pentru a fi admisibilă, trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe cerințe, respectiv să fie solicitată într-o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanță pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, obiectul acesteia să vizeze o chestiune de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei, iar problema de drept să nu fi fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii.

În ceea ce privește îndeplinirea primei condiții, se constată că, potrivit art. 475 din Codul de procedură penală, indiferent dacă instanța de sesizare este Înalta Curte de Casație și Justiție, curtea de apel sau tribunalul, completul de judecată abilitat de legiuitor să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.

Această condiție de admisibilitate a sesizării este reținută în jurisprudența constantă, reflectată în deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismului sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (deciziile nr. 11/2014 - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014, nr. 17/2014 - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, nr. 22/2014 - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 10 noiembrie 2014 și nr. 24/2014 - publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 11 noiembrie 2014).

Sentința prin care curtea de apel soluționează contestația la executare introdusă împotriva unei hotărâri de recunoaștere a unei condamnări pronunțate într-un stat membru al Uniunii Europene prin care s-a dispus și transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România poate fi atacată pe calea contestației, legiuitorul prevăzând regula dublului grad de jurisdicție.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța ce a făcut sesizarea, respectiv Curtea de Apel Galați, nu a judecat cauza în ultimă instanță, nefiind îndeplinită prima condiție imperativ impusă de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 93/44/2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "în cazul persoanelor judecate și condamnate definitiv în Italia, care au fost transferate în România în vederea continuării executării pedepsei și care beneficiază de ordonanța de eliberare anticipată, durata eliberării anticipate se deduce din pedeapsa aplicată, se ia în considerare ca perioadă executată în calculul fracției minime obligatorii pentru liberare condiționată potrivit legii române sau se va avea în vedere ca data liberării condiționate, potrivit legii române, să nu depășească data eliberării anticipate stabilite potrivit legii italiene".

În consecință, în temeiul art. 475 și art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 93/44/2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "în cazul persoanelor judecate și condamnate definitiv în Italia, care au fost transferate în România în vederea continuării executării pedepsei și care beneficiază de ordonanța de eliberare anticipată, durata eliberării anticipate se deduce din pedeapsa aplicată, se ia în considerare ca perioadă executată în calculul fracției minime obligatorii pentru liberare condiționată potrivit legii române sau se va avea în vedere ca data liberării condiționate, potrivit legii române, să nu depășească data eliberării anticipate stabilite potrivit legii italiene".

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit dispozițiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2015.

PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent

Mădălin Marian Pușcă