ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2813/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția I civilă, la data de 19 iunie 2018, petentul A. a solicitat strămutarea judecății dosarului nr. x/2017 ai Tribunalului Constanța, la o altă instanță egală în grad, pe motive de bănuială legitimă și siguranță publică.

Conform verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat în primă instanță pe rolul Judecătoriei Constanța ia dala de 04.12.2017, deci, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ceea ce determină constatarea incidenței în cauză a noii reglementări procesuale, date fiind dispozițiile art. 24 C. proc. civ., precum și cale ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Referitor la motivul de siguranță publică invocat de petent, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 140 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 141 alin. (2) teza a II-a din același cod, constată că acesta nu este incident în cauză. întrucât potrivit dispozițiilor legale menționate cererea de strămutare pentru acest motiv poate fi cerută numai de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește cererea întemeiată pe motive de bănuială legitimă, Înalta Curte reține că este incidență excepția necompetenței sale materiale, pe care o invocă, din oficiu, în temeiul art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 247 alin. (1) și art. 246 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) din C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe" însă, având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de strămutare se pronunță doar asupra unui incident privitor la instanța competentă, nefiind primă instanță în sensul propriu al normei anterior citate, trebuie a se avea în vedere și dispozițiile art. 247 alin. (1) referitoare la invocarea excepțiilor absolute, excepții definite de art. 246 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. (1) din C. proc. civ. "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de ta care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia...".

Or, în cauză, cererea de strămutare este întemeiată pe motive de bănuială legitimă și este formulată cu privire la un dosar înregistrat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. pe rolul Tribunalului Constanța, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 247 alin. (1), art. 246 alin. (1) rap. la art. 142 din C. proc. civ., se constată că instanța competentă material a soluționa cererea de strămutare este Curtea de Apel Constanța, instanță în favoarea căreia se va dispune declinarea de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Constanța în favoarea Curții de Apel Constanța.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.07.2018.