ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.09.2019

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1336/2019

HOTĂRÂRE
17.09.2019
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1336/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă, nr. 6912 din 18 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea civilă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Comisia locală Popricani de fond funciar, prin primar și Primarul comunei Popricani, având ca obiect obligarea pârâților la punerea sa în posesie cu suprafețele de teren de 0,16 ha și respectiv de 1,36 ha teren, sub sancțiunea plății de daune cominatorii și penalități.

Prin Decizia civilă, nr. 1364 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Iași.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia de declinare nr. 63 din 1 martie 2018 a Curții de Apel Iași.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 martie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.

Prin Rezoluția din data de 29 martie 2018, s-a fixat termen de judecată la 29 mai 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La termenul menționat, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, în raport de dispozițiile art. 97 pct. (1) coroborate cu art. 5 alin. (3) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ., iar prin Decizia civilă, nr. 2121 din 29 mai 2018, s-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Iași.

Împotriva Deciziei nr. 2121 din data de 29 mai 2018, reclamanta A. a formulat contestație în anulare.

Contestatoarea arată că, în temeiul art. 317 C. proc. civ., formulează contestație în anulare - cale extraordinară de atac -, întrucât în mod nelegal și netemeinic, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Iași.

Preliminar, se impun anumite precizări în ceea ce privește legea procesuală aplicabilă.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16 ianuarie 2017, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (15 februarie 2013).

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 și ale art. 3 din Legea nr. 76/2012 privind aplicarea Legii nr. 134/2010, pricina de față, din perspectiva dreptului procesual, este guvernată de noul C. proc. civ., contrar celor ce reies din susținerile contestatoarei privind incidența C. proc. civ. de la 1865, dată fiind trimiterea acesteia la prevederile art. 317 C. proc. civ.

Contestatoarea nu indică în mod explicit, nici din perspectiva C. proc. civ. anterior, ipoteza legală pentru promovarea contestației în anulare împotriva hotărârilor irevocabile, având în vedere că legea reglementa două motive pentru formularea unei contestații în anulare obișnuite: art. 317 alin. (1) pct. 1 - lipsa de procedură la termenul când pricina a fost judecată și, respectiv pct. 2 - încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, cea din urmă normă având corespondent în C. proc. civ. în vigoare, în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 care prevăd astfel: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. Hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia."

Constatându-se că prin Decizia civilă, nr. 2121 din 29 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declinat, în favoarea Curții de Apel Iași, competența de soluționare a recursului declarat de reclamantă împotriva Deciziei civile nr. 1364 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, se poate concluziona, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., că reclamanta A. a promovat prezenta contestație în anulare în considerarea dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., nemulțumită fiind de stabilirea instanței competente pentru soluționarea recursului, prin decizia de declinare a competenței.

Soluționarea excepțiilor de necompetență este reglementată de prevederile art. 132 C. proc. civ., iar în economia acestui text, alin. (3) stabilește că: "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitatea jurisdicțională competent."

Ca atare, în aplicarea normei anterior citate, Înalta Curte, în temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., la termenul de azi, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, având în vedere că hotărârea de declinare nu este supusă niciunei căi de atac, indiferent dacă este vorba despre căi de atac ordinare (apelul) sau extraordinare, de reformare (recursul) ori de retractare (contestația în anulare și revizuirea).

Principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. presupune nu numai faptul că hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, dar și împrejurarea că nu pot fi exercitate căi de atac pe care legea le exclude, astfel cum este norma de la art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare și văzând și prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2121 din data de 29 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2121/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6912 din 18.05.2017, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Comisia locală Popricani de
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3247/2018
-a fixat termen la data de 3.11.2016, pentru când se vor cita părțile și se va acorda cuvântul la probe. Prin decizia civilă nr. 1609 din 05 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, rejudecându-se cauza în fond, s-a r
ÎCCJ 2018-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3884/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2665 din data de 7 martie 2016 Judecătoria Iași, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Municipiul Iași, invocată
ÎCCJ 2018-05-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1709/2018
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, la data de 6 iunie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Zorleni, prin Primarul comunei, B. și C. a sol
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2780/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 209 din data de 6 februarie 2017, Judecătoria Vaslui a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipi
Sursă