ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1738/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 79 din 13 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018/a2, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 5 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul A., înregistrată la data de 8 martie 2019 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, sub nr. x/2019.

Prin Încheierea de ședință din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cererii de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 79 din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin cererea transmisă, prin poșta electronică, la 3 iulie 2019 și înregistrată la 4 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, revizuentul A. a declarat recurs împotriva Încheierii de ședință din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 12 iulie 2019, sub nr. x/2019, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 6, astfel cum reiese din fișa X. și procesul-verbal de repartizare.

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii atacate, cu consecința punerii în discuție a aspectelor învederate în cuprinsul cererii de recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-revizuent și-a exprimat nemulțumirea față de împrejurarea că Încheierea de ședință din 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, care i-a fost comunicată la 3 iulie 2019, nu este semnată.

Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere, în opinia recurentului, poate atrage nulitatea actului de procedură, precum și răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 din C. pen., respectiv cea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din același act normativ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 din C. proc. civ. și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, potrivit art. 493 din C. proc. civ.

Prin raport, s-a reținut că cererea de recurs nu îndeplinește cerința de formă cu privire la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de ședință a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

De asemenea, s-a mai reținut că, în raport de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității, în principiu, a recursului, urmând să aprecieze și cu privire la îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii de recurs, din perspectiva încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 6, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluție, comunicarea raportului recurentului, pentru ca acesta să formuleze, în scris, punct de vedere, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului a fost comunicat recurentului-revizuent la 14 august 2019.

Recurentul-revizuent nu și-a exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Prin Rezoluția din 18 septembrie 2019, față de dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 10 octombrie 2019, completul de filtru nr. 6, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității, în principiu, a recursului.

Examinând recursul din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv:

1) când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;

2) dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;

3) când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;

4) când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;

5) când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității;

6) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

7) când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;

8) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprinsă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că exigența motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În litigiul pendinte, se reține că, prin cererea de recurs formulată, recurentul-revizuent își exprimă nemulțumirea generată de împrejurarea că exemplarul de pe încheierea recurată, ce i-a fost comunicat, nu este semnat, aspect care vizează modalitatea de comunicare a încheierii și nu nelegalitatea acesteia.

Procedând într-o asemenea manieră, recurentul-revizuent nu indică în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii atacată și nu formulează critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susține nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condițiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același act normativ, va constata nul recursul formulat de revizuentul A. împotriva Încheierii de ședință din 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de revizuentul A. împotriva Încheierii de ședință din 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - CL