ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin încheierea din 3 iunie 2020, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii civile din 13 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, având în vedere lipsa nejustificată a părții și faptul că nu a solicitat judecata și în lipsa sa de la dezbateri.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A., susținând, în esență, că actul nu este semnat.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 25 iunie 2020, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
La 26 ianuarie 2021 a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părții, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 10 martie 2021, în camera de consiliu, fără citare părți.
Nu s-a depus punct de vedere la raport.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul limitându-se a invoca pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de ședință ce i-a fost comunicat (lipsa semnăturilor).
Se reține, în aceste condiții, că recurentul nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. și prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată.
O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței.
Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., deoarece motivarea recursului nu se raportează la măsura adoptată de instanță și nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri.
Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2021.