ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4645/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrata la această instanța sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 al Președintelui ANAF, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 23 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscala și a dispus suspendarea în parte a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 3236/27.12.2018, respectiv numai dispozițiile care instituie obligația dotării cu depozite până la data de 31.01.2019, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței civile nr. 23 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, a susținut recurenta-pârâtă că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale ce privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, susținând în esență că până la anularea de către instanța de judecată, actul a cărei suspendare se solicită, se bucură de prezumția de legalitate.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes invocată din oficiu, Înalta Curte constată că această excepție este fondată.

Pentru a ajunge la această soluție instanța de control judiciare are în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri - acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În contextul arătat se constată că, în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, recurenta-pârâtă nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, având în vedere următoarele considerente:

În prezenta cauză intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 al Președintelui ANAF, prin care a fost aprobată Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Procedura reglementată în Anexa 1 pct. 6.1 lit. d) - g) din ordin prevede că, în vederea înregistrării operatorilor economici, se impune obligativitatea deținerii de spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosință - contract de locațiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal, dotate cu rezervoare verificate metrologic, cu sisteme de gestiune a stocurilor și sistem de supraveghere video a rezervoarelor, a zonelor de descărcare/încărcare și a plăcuțelor de înmatriculare a mijloacelor de transport care asigură aprovizionarea.

Înalta Curte reține că în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508/2019, prin care a fost modificată Anexa 1 a Ordinului nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziții criticate de reclamantă în prezenta cauză.

Instanța de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor OPANAF nr. 3236/2018 a cărui executare a fost suspendată, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Galați, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Consecința suspendării executării Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost tocmai posibilitatea comercializării în sistem angro a produselor energetice fără a deține spații de depozitare, în baza atestatului emis sub incidența Ordinului ANAF nr. 1849/2016, până la soluționarea pe fond a cererii în anularea ordinului.

În condițiile în care însăși recurenta a renunțat la instituirea unei obligații privind deținerea de spații de depozitare produse energetice prin abrogarea prevederilor aferente, este evident că nu există un interes legitim, născut și actual care să stea la baza formulării prezentei cereri de recurs.

Astfel, în măsura în care aceste prevederi normative au fost abrogate și nu mai produc efecte juridice, respectiv, nu mai instituie în sarcina operatorilor care comercializează în sistem angro produse energetice obligația de a deține spații de depozitare, Înalta Curte constată ca fiind lipsit de interes practic recursul prin care se solicită casarea unei soluții de suspendare a executării unor astfel de dispoziții.

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu și va respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 23 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.