ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 414/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 414/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr.
414/2018
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 9 decembrie 2015, ulterior
precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B.,
C., D., E., F., U.A.T. Ocna Mureș, prin primar și Consiliul Local
Ocna Mureș, solicitând ca, pe calea hotărârii
judecătorești, să fie obligați pârâții în solidar
să îi plătească suma de 4.493 RON, reprezentând paguba
cauzată prin deteriorarea autoturismului proprietatea lui, cu obligarea
pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin
Sentința civilă nr. 318/2017 din 24 martie 2017, Judecătoria
Aiud a respins excepția lipsei calității procesual pasive a
pârâtului U.A.T. Ocna Mureș, invocată de către acesta.
A respins
excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului E.,
invocată de către acesta.
A respins
acțiunea față de Consiliul Local Ocna Mureș, ca urmare a
admiterii excepției lipsei capacității de folosință.
A admis
acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu
pârâții C., D. și F., E. și U.A.T. Ocna Mureș.
A obligat
pârâții în solidar la plata sumei de 4.493 RON, reprezentând pagubă
cauzată.
A luat act
că nu au fost solicitate cheltuieli de către reclamant.
A respins
cererea formulată de pârâți, de obligare a reclamantului la plata
cheltuielilor de judecată.
A admis
cererea formulată de martorul G. și a obligat reclamantul la plata
către acesta a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli deplasare în
instanță.
Prin Decizia
nr. 583/A/2017 din 27 octombrie 2017, Tribunalul Alba, secția I
civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de către
pârâții E., C., D. și U.A.T. Ocna Mureș împotriva Sentinței
civile nr. 381/2017 din 24 martie 2017 a Judecătoriei Aiud.
A admis
apelul formulat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe
și a schimbat, în parte, sentința apelată, numai în ceea ce
privește neacordarea de către instanța de fond a cheltuielilor
de judecată în favoarea reclamantului A. și, în consecință:
A obligat
pârâții E., C., D. și U.A.T. Ocna Mureș la plata în favoarea
reclamantului A. a sumei de 369,51 RON, reprezentând cheltuieli de
judecată de la fond.
A
menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A obligat
pârâții E., C., D. și U.A.T. Ocna Mureș la plata în favoarea
reclamantului A. a sumei de 820 RON, reprezentând cheltuieli de judecată
în apel.
Împotriva
acestei decizii, pârâții U.A.T. Ocna Mureș, prin primar și
Consiliul Local Ocna Mureș au declarat recurs, înregistrat la Tribunalul
Alba, la data de 21 decembrie 2017 și transmis spre soluționare
Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 22
decembrie 2017.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 29 decembrie 2017 și
trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie,
completului de filtru nr. 10.
Prin
Rezoluția completului din data de 8 ianuarie 2018, s-a fixat termen de
judecată la 14 februarie 2018, în vederea discutării competenței
materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în
judecarea cererii de recurs.
La acest
termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției
necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de
față, în raport de dispozițiile art. 97 pct. (1) coroborate cu
art. 5 alin. (3) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând
excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și
Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva
hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri,
în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3.
cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru
dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în
competența sa".
Din noima de
competență citată rezultă în mod neechivoc faptul ca Înalta
Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri
declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de
apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres
competența ratione materiae a Înaltei Curți.
Prin urmare,
art. 97 pct. l C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație
și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a
recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și
numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor
împotriva altor hotărâri.
Astfel
formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de
competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor,
indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea supusă
recursului. Cu alte cuvinte, noima de drept menționată nu
statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate
recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor
instanțe.
O asemenea
formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97
pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul
competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în
primă instanță, ceea ce relevă că legiuitorul a optat
pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea
expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a
competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Reformularea
art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță
de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu
este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu
nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu
extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în
care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de
atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o
regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, rezultat
ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora
"Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin
modificarea normelor prezentului cod".
Constatări
similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ.,
care prevede că "Recursul urmărește să supună
Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în
condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu
regulile de drept aplicabile".
Nici aceasta
normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta
Curte de Casație și Justiție soluționează toate
recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor
instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi
intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept
comun pentru soluționarea recursurilor.
Rațiunea
normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum
indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi
revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel,
același scop îl urmărește și recursul soluționat de
alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art.
483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile
alin. (3) se aplică în mod corespunzător".
Este
incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și
aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din
Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de
competență în soluționarea recursurilor, în absența unei
norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3)
din Constituție prevede că acest rol se exercită de către
Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit
competenței sale".
Din
considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C.
proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art.
97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă,
competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva
hotărârilor curților de apel și numai prin excepție
competența de soluționare a recursurilor împotriva altor
hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.
Pornind de la
această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se
constată că nu este prevăzută în mod expres competența
Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a
recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale
în apel.
Noul Cod de
procedură civilă păstrează principiul ierarhiei
instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile
art. 483 alin. (4) C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să
soluționeze recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale,
procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității
hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483
alin. (3) C. proc. civ.
Cum în
speță, judecătoria a fost instanța învestită cu
soluționarea fondului, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o
tribunalul, rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C.
proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a
instanței supreme.
Aceasta
întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții
de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz
prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor),
care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
O altfel de
interpretare care să atribuie competența de drept comun a
instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce
face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale
jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție
cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din
Constituție "competența instanțelor judecătorești
și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege")
și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competență
pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").
În aplicarea
acestor norme, competența de soluționare în cauză a recursului
declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către
Tribunalul Alba revine instanței ierarhic superioare, respectiv
Curții de Apel Alba Iulia, instanță în favoarea căreia
Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a
recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite
excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Declină
competența de soluționare a recursului declarat de pârâții
U.A.T. Ocna Mureș, prin primar și Consiliul Local Ocna Mureș
împotriva Deciziei nr. 583/A/2017 din 27 octombrie 2017, pronunțată
de Tribunalul Alba, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel
Alba Iulia.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2018.
Procesat de