ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2021

Ședința publică din data de 09 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 15 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 368 din 08 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019.

Prin cererea transmisă, prin poșta electronică, la 25 septembrie 2020, înregistrată la 28 septembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, revizuentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecința desființării încheierii atacate.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de împrejurarea că încheierea din 15 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, care i-a fost comunicată la 25 septembrie 2020, nu poartă semnătura magistraților care au pronunțat-o.

Or, lipsa semnăturilor de pe încheiere, în opinia recurentului, poate atrage nulitatea actului de procedură în raport de dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 din C. proc. civ. și cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., respectiv cea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din același act normativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 07 octombrie 2020, sub nr. x/2020, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate, recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, însă nu respectă cerința de formă a încadrării criticilor formulate în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea, potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Completul filtru nr. 6, prin rezoluția din 13 noiembrie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentului pentru ca partea să depună punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurentul nu și-a exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin rezoluția din 11 ianuarie 2021, completul filtru a fixat termen de judecată la 09 martie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală din același cod, potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Prin prisma considerentelor teoretice expuse, se reține că recurentul a invocat pretinse nereguli legate de modul de comunicare a încheierii atacate din perspectiva lipsei semnăturii magistraților care au pronunțat-o, fără a indica în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii recurate și nici nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susține nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condițiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va constata nul recursul declarat de A. împotriva încheierii din 15 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 15 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2021.