ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 188/2020

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2020

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub dosar nr. x/2016 din 19 ianuarie 2016, reclamantul Spitalul Municipal Sfinții Doctori Cosma și Damian Rădăuți a chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Suceava (CAS Suceava) solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 8.169.410 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale realizate peste valoarea contractelor încheiate în anii 2012, 2013, 2014 și nedecontate de CAS Suceava.

Prin sentința civilă nr. 1554/2016 din 26 mai 2016, Judecătoria Rădăuți a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția Civilă.

Prin încheierea din 16 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, instanța a admis excepția necompetenței sale funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare secției a II-a Civile din cadrul Tribunalului Suceava.

Prin sentința nr. 355 din 17 octombrie 2016, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Spitalul Municipal Sfinții Doctori Cosma și Damian Rădăuți.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 81 din 24 februarie 2017, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, decizia fiind atacată cu recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1837 din 7 decembrie 2017, a admis recursul reclamantului și a casat decizia atacată pentru încălcarea prevederilor art. 208, art. 217 și art. 218 din Legea nr. 95/2006, ale art. 16 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 din CEDO, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea aceleiași instanțe.

Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă sub nr. x/2016** din 20.03.2018.

În rejudecare, prin decizia nr. 144 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul Spitalul Municipal Sfinții Doctori Cosma și Damian Rădăuți împotriva sentinței nr. 355 din 17 octombrie 2016 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă; a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 355 din 17 octombrie 2016 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, în sensul admiterii acțiunii civile formulate de reclamant și, în consecință, a fost obligată pârâta CAS Suceava să plătească reclamantului suma de 8.169.410 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale realizate peste valoarea contactelor încheiate în anii 2012, 2013 și 2014 și nedecontate de CAS Suceava.

În motivarea acestei decizii, cu referire la cuantumul despăgubirilor, instanța de apel a reținut că prin raportul de control privind verificarea efectuată la nivelul Spitalului Municipal Sfinții Doctori Cosma și Damian Rădăuți, de către Corpul de control al Ministerului Sănătății nr. 7189/7.07.2015, s-a statuat atât asupra prestării efective a serviciilor medicale pretinse peste valoarea contractelor încheiate în anii 2012, 2013 și 2014, cât și cu privire la cuantumul acestor servicii, situat la nivelul sumei totale de 8.169.410 RON.

Cum concluziile actului de control nu au fost desființate pe calea contestației administrative, instanța de apel a apreciat că acestea se bucură de prezumția de legalitate, respectiv de autenticitate și veridicitate, nerăsturnată în fața instanței de pârâta CAS Suceava, deși sarcina probei îi revenea acesteia.

Totodată, s-a mai reținut că, exprimându-și poziția procesuală prin întâmpinările formulate atât în fața primei instanțe cât și în apel, pârâta nu a contestat nici efectuarea serviciilor de către reclamant peste valoarea contractului și nici cuantumul acestor servicii pretinse pe calea acestei acțiuni, ci însăși îndreptățirea acestuia la încasarea contravalorii serviciilor medicale ce exced prevederilor contractuale, susținere care nu mai poate fi repusă în discuție, fiind lipsită de relevanță în acest stadiu al procesului.

La 25 iunie 2018, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Suceava a declarat recurs împotriva deciziei nr. 144 din 27 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra raporturilor cetățenilor, atunci când a soluționat litigiul pendinte și nu a judecat fondul cauzei prin prisma prevederilor contractuale care stau la baza raportului juridic încheiat între părți.

Contractele de furnizare a serviciilor spitalicești încheiate între Casa de Asigurări de Sănătate Suceava și Spitalul Municipal Sfinții Doctori Cosma și Damian Rădăuți pentru perioada 2012-2014 au la bază un contract-cadru reglementat prin hotărâre de guvern și au fost încheiate conform prevederilor legale, în urma negocierii bugetului, au fost semnate, însușite și necontestate la vremea respectivă, arată recurenta. Totodată, aceste contracte nu au fost întregite prin acte adiționale care să aibă ca obiect sume care să depășească valoarea din contract, ca urmare a acestor servicii medicale.

Recurenta-pârâtă a subliniat că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Ordinul M.S. nr. 1043/2010 prevăd că serviciile medicale prestate peste valoarea contractată se facturează distinct și se plătesc în condițiile suplimentării, prin act adițional, a contractului încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate. În acest sens, instanța de apel, prin decizia nr. 81 din 24 februarie 2017, a apreciat că aceste servicii trebuiau facturate disctinct pe măsura efectuării lor și nu printr-o factură unică depusă pentru o perioadă de 1-3 ani.

În accepțiunea recurentei, o astfel de pretenție solicitată în anul 2015, prin adresa nr. x/03.08.2015, care nu cuprinde o detaliere a serviciilor medicale pentru anii 2012, 2013 și 2014 așa cum prevede legislația în materie, nu poate fi admisă.

Aspectele reținute de instanța de apel, în rejudecare, referitoare la sarcina probei în ceea ce privește concluziile actului de control, care nu au fost desființate pe calea contestației administrative, sunt nefondate, în opinia pârâtei, întrucât o astfel de acțiune ar fi fost respinsă pe excepția lipsei calității procesuale a Casei de Asigurări de Sănătate Suceava.

Recurenta-pârâtă a mai învederat că instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1270 alin. (1) C. civ., precum și art. 6 alin. (2) din anexa la Ordinul M.S. nr. 1043/2010, în accepțiunea sa, drepturile pretinse putând fi valorificate în condițiile permise de acest din urmă text de lege.

În ipoteza rămânerii definitive a deciziei nr. 144/2018, recurenta apreciază că s-ar crea un precedent, în sensul în care orice unitate, indiferent de bugetul alocat, ar abuza de această hotărâre și ar prezenta la nesfârșit facturi, chiar și după perioada de contract, spre a fi decontate, astfel încât prevederile legale cu privire la încheierea contractului și normele metodologice de aplicare nu ar mai fi respectate.

Totodată, pârâta a învederat că, în cauză, s-a admis o cerere fără ca valoarea obiectului să fie detaliată și probată prin documente care să reflecte realizarea acestor servicii medicale și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea valorii, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, nefiind astfel îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii prevăzute art. 194 lit. c) din C. proc. civ.

În opinia recurentei-pârâte, invocarea unor principii generale privind beneficiile ocrotirii sănătății cetățenilor/pacienților în favoarea unității spitalicești care nu respectă prevederile legale, nu pot fi reținute peste principiul forței obligatorii a contractului.

Pentru motivele arătate, recurenta-pârâtă a solicitat casarea în totalitate a deciziei atacate, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind nelegală și netemeinică, în raport cu obiectul dedus judecății.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, în principal ca nemotivat, iar în subsidiar ca neîntemeiat, cu consecința menținerii deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

Intimatul a învederat că motivele de casare invocate de recurentă și dezvoltarea acestora nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a solicitat instanței să analizeze posibilitatea aplicării prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimatul-reclamant a susținut, în esență, că refuzul de a deconta serviciile medicale peste valoarea din contract nu constituie decât aparent o sancțiune a încălcării unei clauze contractuale, fiind, în realitate, o încălcare a dreptului la ocrotirea sănătății asiguratului.

La 26 septembrie 2018, recurenta-pârâtă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimat prin întâmpinare și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 aprilie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți.

Prin punctul de vedere la raport, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, reiterând motivele din cerere.

Intimatul-reclamant, prin punctul de vedere la raport, a invocat excepția nulității recursului formulat de CAS Suceva, apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De asemenea, a solicitat respingerea recursului, în principal ca nemotivat și în subsidiar ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant Spitalul Municipal Sfinții Doctori Cosma și Damian Rădăuți, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

Analizând recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă invocă lipsa unei judecăți a fondului cauzei de către instanța de apel, prin prisma prevederilor contractuale care stau la baza raportului juridic între părțile în litigiu, respectiv a art. 1270 alin. (1) C. civ., precum și a dispozițiilor Ordinului nr. 1043/2010 al Ministrului Sănătății, de asemenea, nerespectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. privind motivarea hotărârii, motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Obiectul litigiului îl formează plata sumei de 8.169.410 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale realizate de intimata-reclamantă peste valoarea contractelor încheiate în anii 2012, 2013, 2014 și nedecontate de Casa de Asigurări de Sănătate Suceava.

Prin decizia atacată cu recurs, a fost admis apelul reclamantei și a fost schimbată sentința primei instanțe, acțiunea fiind admisă așa cum a fost formulată.

Instanța de apel a soluționat apelul reclamantului, în condițiile art. 501 alin. (3) din C. proc. civ. după casare, în limitele deciziei de casare și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Potrivit art. 501 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate era obligatorie. Cu toate acestea, instanței de apel îi revenea obligația atât de a verifica stabilirea situației de fapt deduse judecății în rejudecarea fondului, cât și de a efectua controlul judiciar asupra măsurii în care normele de drept material privind dreptul creditorului la îndeplinirea obligației erau aplicabile speței, analiză ce lipsește din hotărârea recurată, cu consecința unei analize incomplete a fondului și a unei motivări insuficiente, motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

In temeiul dispozițiilor art. 1270 din C. civ., contractul are forță obligatorie pentru părți, cu urmarea că în soluționarea unui litigiu referitor la executarea obligațiilor contractuale, instanța nu poate să dispună decât executarea obligațiilor în limitele stabilite prin contract.

Prin decizia nr. 1837 din 7 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a reținut că instanțele devolutive au efectuat o analiză insuficientă a cauzei, limitându-se la aplicarea principiului forței obligatorii a contractului, potrivit adagiului "pacta sunt servanda".

Problema de drept considerată hotărâtoare pentru soluționarea pricinii a fost stabilirea existenței obligației din partea pârâtei, de a plăti contravaloarea tuturor serviciilor medicale suplimentare care au depășit prevederile contractuale.

Instanța de recurs a concluzionat, din perspectiva Legii nr. 95/2006, a art. 16 din Constituția României, a art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că refuzul de a deconta serviciile medicale peste valoarea din contract nu constituia decât aparent o sancțiune a încălcării unei clauze contractuale, fiind, în realitate, o încălcare a dreptului la ocrotirea sănătății asiguratului.

Prin urmare, nu mai era posibilă readucerea în dezbaterea judiciară, în virtutea acestor dezlegări jurisdicționale din interiorul procesului, a apărărilor privind depășirea pragurilor valorice stabilite prin contractul încheiat de părțile în litigiu și nici în legătură cu lipsa unui act adițional care să justifice decontarea cheltuielilor suplimentare, în virtutea dispozițiilor art. 1272 din ­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­ C. civ.

Cu toate acestea, instanța de recurs nu a tranșat și existența obligației de plată în sarcina recurentei-pârâte, cum greșit motivează instanța de apel, cauza fiind trimisă spre rejudecare cu îndrumările obligatorii de a se avea în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept invocat și, în funcție de acesta, aplicarea dispozițiilor legale incidente, îndrumări cărora instanța de apel, în rejudecarea cauzei, nu s-a conformat.

Apelanta-reclamantă susținea prin motivele de apel că factura nr. x din 27 iulie 2015 privește suma de 8.169.410 RON, reprezentând servicii spitalicești DRG efectuate în perioada 2012 - 2014, peste valoarea contractelor încheiate în această perioadă.

Apărările intimatei-pârâte din întâmpinarea depusă în apel, în legătură cu depășirea prevederilor contractuale necesitau analiza în legătură cu temeiul contractual al pretențiilor reclamantei, fiind invocate prevederile contractului S 8800.1.16 din 27 aprilie 2015, întrucât în discuție erau activități desfășurate într-o altă perioadă, urmând a se stabili, sub aspectul naturii cheltuielilor supuse decontării, dacă erau formate din servicii medicale acordate asiguraților, care formau obiectul acordului cu casa de asigurări de sănătate și dacă, în virtutea acestei convenții, erau dovedite cu facturile și documentele însoțitoare, potrivit clauzelor contractuale.

Instanței de apel îi revenea sarcina de a lămuri toate aceste împrejurări de fapt și de drept esențiale pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice, care nu primiseră o rezolvare nici la prima instanță.

Concluziile instanței de apel privind temeinicia pretențiilor reclamantei se bazează exclusiv pe Raportul de control efectuat de Ministerul Sănătății prin Corpul de Control, nr. 7189 din 7 iulie 2015.

Instanța de apel ignoră temeiul contractual al pretențiilor formulate și concluziile controlului. Acestea se referă la culpa reclamantului pentru neîndeplinirea obligațiilor ce reveneau Spitalului Municipal "Sf. Doctori Cosma și Damian" Rădăuți, de a include în bugetul de venituri și cheltuieli și de a raporta, prin situațiile financiare încheiate la sfârșitul anului veniturile și serviciile medicale la nivelul anilor 2012, 2013, 2014, în temeiul Ordinului Ministerul Sănătății nr. 1043/2010.

Rezultă că necontestarea concluziilor acestui raport de către reclamant nu îi putea fi opusă recurentei-pârâte. Constatările organelor cu atribuții de control și măsurile dispuse erau obligatorii exclusiv pentru entitatea controlată și raportul de control nu constituia, prin el însuși, izvorul creanței de 8.169.410 RON.

Prin urmare, sunt fondate criticile recurentei, în sensul că lipsește analiza instanței de apel asupra temeiului drepturilor și obligațiilor părților, a modalităților plății și a elementelor răspunderii contractuale, fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 144 din 27 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, care va fi casată și se va dispune trimiterea cauzei spre o nouă judecată a apelului reclamantei aceleiași instanțe, cu aplicarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Suceava împotriva deciziei civile nr. 144 din 27 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2020.