ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 933/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 368 din 12 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2214 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, trebuie să poarte semnătura celor menționați în cuprinsul său. Or, lipsa semnăturilor de pe decizie poate atrage nulitatea actului de procedură, în conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. (5), art. 427 din C. proc. civ., precum și cele cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, și răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu, respectiv de abuz în serviciu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În același sens dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speța dedusă judecății, prin decizia nr. 368 din 12 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2214 din 21 noiembrie 2019, pronunțată în procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestație în anulare, iar căile de atac împotriva hotărârilor care constată o atare inadmisibilitate devin, la rândul lor, inadmisibile.

Astfel fiind, în condițiile în care decizia nr. 2214 din 21 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ce a declanșat exercitarea primei cereri de revizuire, nu are deschisă această cale de atac, întrucât este pronunțată în procedura de filtrare a recursului în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că nici decizia nr. 368 din 12 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă nu este supusă revizuirii.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) și (5) din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 368 din 12 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 368 din 12 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2020.