ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 287/2020

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii de suspendare din data de 14.02.2019 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a I civilă, prin Decizia nr. 2365 din 5 decembrie 2019, pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a anulat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

La data de 20 decembrie 2019, revizuentul-recurent A. formulat cerere de revizuire împotriva deciziei de recurs, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire arată că este nemulțumit de faptul că exemplarul comunicat acestuia de pe decizia atacată nu poartă semnătura judecătorilor, contrar dispozițiilor art. 426 și 427 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin Decizia nr. 2365 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost a anulat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Această decizie a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Or, prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Astfel, hotărârile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac, sens în care Decizia nr. 2365 din 5 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este susceptibilă de a fi atacată cu cerere de revizuire.

În consecință, față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 2365 din 5 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, de către A.

Totodată, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 300 RON, pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Înalta Curte reține, referitor la aplicarea sancțiunii amenzii judiciare, că revizuentul a formulat în prezenta cauză o cale de atac extraordinară inadmisibilă, fără finalitate juridică, împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de nicio cale de atac. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât părții i-a fost adusă la cunoștință, în numeroasele dosare formulate în aceleași condiții, înregistrate pe rolul Înaltei Curți, inadmisibilitatea demersurilor sale procesuale (Deciziile nr. 2421/2019, 2422/2019, 2454 - 2456/2019, 2480 - 2483/2019, 41/2020, 62/2020, 84/2020, 147/2020, 148/2020, 161/2020, 162/2020, 164 - 166/2020, 204 - 208/2020 etc.)

Prin introducerea repetitivă a unor astfel de cereri, care nu se circumscriu principiului legalității exercitării căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., partea își exercită în mod abuziv drepturile procesuale.

Or, potrivit art. 12 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat, "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. (2) Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare. (3) De asemenea, partea care nu își îndeplinește cu bună-credință obligațiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)."

Se circumscrie, astfel, abuzului procesual, situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, și anume soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Consecința unor astfel de demersuri repetitive și inadmisibile este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea citațiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc.) care sunt complexe și costisitoare.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 2365 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019 iar, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 300 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2365 din data de 5 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Dispune amendarea revizuentului cu suma de 300 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2020.

Procesat de GGC - GV