ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2197/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 24 octombrie 2012, reclamanta A. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului B. să refacă gardul despărțitor și să modifice streașina casei, astfel încât apele pluviale să curgă pe terenul pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 167 din data de 11 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.

Prin decizia civilă nr. 2214 din data de 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., hotărârea fiind pronunțată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, depus la Tribunalul Dolj la data de 26 martie 2018.

Prin adresa emisă la data de 10 aprilie 2018, Tribunalul Dolj a înaintat recursul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției I civile a instanței supreme la data de 20 aprilie 2018.

În ședința publică de la termenul de judecată aleatoriu stabilit la data de 31 mai 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, în raport de dispozițiile art. 4 pct. 1, coroborate cu prevederile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte reține că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, se reține că, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24 octombrie 2012, și având în vedere dispozițiile tranzitorii ale art. 24 din noul C. proc. civ., pricinii îi sunt incidente normele C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ.,,,Curțile de apel judecă: (...) ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanțe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.’’

Prevederile art. 4 pct. 1 din același cod stipulează că,,Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege’’, ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

De asemenea, dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. prevăd expres că "recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel".

Cum în speță, acțiunea introductivă a învestit în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidentă norma art. 4 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competența în materia recursului a instanței supreme, având în vedere că nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea prevederilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., cum reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2214 din data de 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă în soluționarea căii de atac a apelului, Înalta Curte reține că instanța competentă să soluționeze cererea de recurs este instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, respectiv Curtea de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia urmează a declina competența de soluționare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2214 din data de 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.05.2018.