ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1371/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1371/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 2 iulie 2020
Asupra cererii constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin decizia nr. 2237 din 26 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a constatat nul, în complet de filtru, recursul declarat împotriva încheierii din 22 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2019.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 2237 din 26 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat cerere de revizuire A..
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Prin rezoluția din 20 mai 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 02 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.
Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."
Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În litigiul pendinte, decizia nr. 2237 din 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, obiect al cererii de revizuire, prin care s-a constatat nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost pronunțată în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."
În aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că împotriva deciziei nr. 2237 din 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2237 din 26.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iulie 2020.