ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5058/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 octombrie 2015 pe rolul Judecătoriei Moinești, sub număr de dosar x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat instanței obligarea pârâților C. și D. la plata sumei de 3038 Euro reprezentând lipsă folosință teren în suprafață de 217 mp pentru perioada 9 septembrie 2013 -1 octombrie 2015 și a dobânzii legale aferente debitului principal de la data punerii în întârziere. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au precizat ulterior acțiunea introductivă în sensul că debitul principal este în cuantum de 5208 Euro, iar temeiul de drept al cererii sunt dispozițiile art. 482, 489 și 492 din vechiul C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2300/2016 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Moinești, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu intimații E. și D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă.

La termenul de judecată din 15 ianuarie 2018, F. și G. (părinții apelantului A.) au depus o cerere de intervenție accesorie.

Prin încheierea din 23 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă a fost amânată pronunțarea.

Prin decizia civilă nr. 355/A/2018 din 3 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 2300/2016 din 22 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Moinești; a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de G. și F. și au fost obligați apelanții să plătească intimaților suma de 3327 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., A. și B. au declarat recurs atât împotriva încheierii din 23 aprilie 2018, cât și împotriva deciziei civile nr. 355/A/2018 din 3 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Bacău, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 27 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Preliminar, având în vedere că recursul a fost declarat atât împotriva încheierii de amânare a pronunțării din 23 aprilie 2018, cât și împotriva deciziei civile nr. 355/A/2018 din 3 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă, se impune precizarea faptului că, întrucât încheierea de amânare a pronunțării face parte integrantă din decizia pronunțată, aceasta se supune regulilor procedurale prevăzute pentru hotărârea finală pe care o precede.

Se reține că recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Bacău, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva încheierii din 23 aprilie 2018 și împotriva deciziei civile nr. 355/A/2018 din 3 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.