ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1919/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului și desființarea încheierii atacate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de împrejurarea că încheierea din 08 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, care i-a fost comunicată la data de 24 iunie 2019, nu este semnată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 din C. proc. civ. și cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la 28 august 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C6, la data de 02 septembrie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părții, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Recurentul A. nu a depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 01 octombrie 2019, s-a acordat termen la 24 octombrie 2019, în camera de consiliu, fără citarea părții, pentru soluționarea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., recurentul susținând că "nu s-a ținut cont de cele cerute" (fără indicarea în concret a textului de lege încălcat de curtea de apel) și invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de ședință ce i-a fost comunicat (lipsa semnăturilor).

Astfel, recurentul își exprimă nemulțumirea generată de împrejurarea că exemplarul de pe încheierea recurată, ce i-a fost comunicat, nu este semnat, aspect care vizează modalitatea de comunicare a încheierii și nu nelegalitatea acesteia.

Procedând într-o asemenea manieră, recurentul nu indică în concret care sunt motivele de nelegalitate ce vizează încheierea atacată și nu formulează critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susține nelegalitatea actului de procedură atacat.

Art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judecătoresc eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

În condițiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același act normativ, va constata nul recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 8 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 8 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - OB