ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4915/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 17.02.2017, reclamanta S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A. în reorganizare prin Administrator judiciar A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 576,16 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare furnizate în beneficiul acestuia, în perioada 11.2010 - 02.2012.

Prin sentința civilă nr. 2086/25.04.2017 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea ca fiind prescrisă, iar prin decizia civilă nr. 1284/15.11.2017 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2017 s-a admis apelul societății reclamante, s-a anulat în parte sentința susmenționată, s-a admis cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 216,06 RON reprezentând contravaloare servicii solubrizare furnizate pe perioada 09.2011 - februarie 2012, fiind menținută soluția primei instanțe privind respingerea ca prescrisă a cererii de pretenții pentru perioada 11.2010 - 08.2011 - decizia fiind pronunțată "Cu recurs în 30 zile de la comunicare".

Împotriva deciziei civile nr. 1284/15.11.2017 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, susmenționată, a formulat recurs reclamanta S.C. A.D.P.P. Giurgiu S.A., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 470 și urm. C. proc. civ. - recurs înregistrat la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

La termenul de judecată din data de 11.06.2018, Curtea de Apel București a pus în discuție din oficiu - excepția de necompetență materială de soluționare a recursului, prin raportare la art. 483 alin. (2) privind cererile evaluabile în bani și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. coroborat cu cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 369/20.07.2017 cu privire la competența materială de drept comun a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind soluționarea căii de atac a recursului, atunci când acesta nu este dat de lege "anume" în competența instanței ierarhic superioare celei împotriva căreia s-a formulat recurs (de ex. în materie de suspendare) - reținând cauza spre soluționare pe excepție.

Prin decizia nr. 284 din 11.06.2018, Curtea de Apel Bucuresti a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin raportare la textele de lege susmenționate și decizia CCR nr. 369/2017, constatând că speța, raportat la obiectul cauzei, nu se situează între "cazurile anume prevăzute de lege" care să atragă competența de soluționare a recursului de către "instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată" (art. 483 alin. (4) C. proc. civ.), ci Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 2 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Giurgiu, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Giurgiu, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A. - prin administrator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1284 din 15 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.