ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2789/2018

Ședința publică din data de 13 iunie 2018

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și C. S.A. - SUCURSALA TG JIU, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale menționate la art. 1.3 lit. a) din contractul nr. x/29.07.2008 și, pe cale consecință, nulitatea clauzei privind comisionul de acordare de 820 CHF achitat la data retragerii creditului și restituirea comisionului de acordare în cuantum de 820 CHF, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective, obligarea băncii la stabilirea soldului acordat efectiv în graficele de rambursare prin reactualizare fără acest comision; înlăturarea efectului acestui comision cu privire la sumele încasate în plus ce au fost generate prin introducerea lui abuzivă; constatarea caracterului abuziv al clauzelor cu privire la rata dobânzii, prevăzute la art. 1.2 și secțiunea 5 cu referire la posibilitatea de a modifica in mod unilateral dobânda, fără a exista consimțământul clientului si înlăturarea acestei prevederi din contractul de credit, ce urmează să fie eliminată/diminuată sau cel puțin respectată ca fiind cea precizată la data semnării contractului de credit nr. x/29.07.2008, pe toată perioada derulării contractului și să fie obligate pârâtele la restituirea integrală sau a diferențelor reținute cu titlu de dobândă percepută, de la data primei plăți și până la zi, urmând a fi actualizate până la data restituirii efective; constatarea ca abuzivă a clauzei cu privire la dobânda penalizatoare de 4 %, prevăzută la art. 5.5 și eliminarea din contract a acestei prevederi; constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale inserate în contractul de credit la art. 6.3 privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar ca fiind abuzive, cu înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian, de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate in plus fata de cursul de la data încheierii contractului de credit, de la data încheierii contractului de credit pana la data rămânerii definitive a hotărârii, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății efective; constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 4.2., 4.3.,4.4. și 7.2 cu privire la obligativitatea încheierii asigurărilor cu una din societățile agreate de Bancă ",plata în CHF a polițelor de asigurare și declararea unilaterală a " rezilierii de prim - drept" a contractului.

Prin sentința civilă nr. 7575 din 13.10.2016, Judecătoria Târgu Jiu a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B., invocată prin întâmpinare; a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și C. S.A.; a constatat caracterul abuziv al clauzei înscrise în art. 1.3 lit. a) din contractul de credit nr. x/29.07.2008 și în consecință, a constatat nulitatea absolută a acestei clauze; a obligat pârâtele să restituie reclamanților suma încasată cu titlu de comision de acordare, ce urmează a fi actualizată până la data plății efective și a respins în rest cererea.

Împotriva sentinței civile nr. 7575 din 13.10.2016 au declarant apel reclamanții A. și B. și pârâta C. S.A..

Tribunalul Gorj, secția a - II-a civilă prin încheierea nr. 357/08.05.2017, a admis excepția de necompetență materială funcțională a secției a II-a Civilă a Tribunalului Gorj invocată de intimata pârâtă C. S.A. și a declinat competența soluționării apelurilor declarate de apelanții reclamanți A. și B. și apelantele pârâte C. S.A. și C. S.A. - Sucursala Târgu - Jiu, împotriva sentinței civile nr. 7575 din 13.10.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în favoarea secției I Civilă.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul secției I Civilă a Tribunalului Gorj sub nr. x/2016*.

Prin decizia civilă nr. 1183 din 04.07.2017, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței secției I Civile a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate de apelanții reclamanți A. și B. și intimatele pârâte C. S.A. și C. S.A. - Sucursala Târgu - Jiu, împotriva încheierii nr. 357/08.05.2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă în dosar nr. x/2016, în favoarea Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență între secția I Civilă și secția a II-a Civilă a Tribunalului Gorj; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul secției I Civile a Curții de Apel Craiova pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 65 din 30.08.2017 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă a Tribunalului Gorj.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă prin decizia nr. 753/2017 din 20 noiembrie 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantele pârâte C. S.A. și C. S.A- Sucursala Târgu-Jiu; a admis apelul declarat de apelanții reclamanți, A. și B.; a schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea; a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 1.2 și secțiunea 5, art. 4.2, 4.3 4.4, 5,6.3,7.2 din contract; a dispus stabilirea cursului valutar CHF/leu la valoarea CHF de la data încheierii contractului și plata ratelor la această valoare pe întreaga perioadă de derulare a acestuia; a obligat pârâtele să restituie reclamanților sumele reținute în plus față de cursul valutar de la data încheierii contractului, actualizate de la data fiecărei rețineri la data restituirii și a sumelor încasate în plus față de dobânda compusă din marja fixă a băncii de la data încheierii contractului plus indicele LIBOR, actualizate la data fiecărei rețineri la data restituirii; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat apelantele pârâte la 800 RON cheltuieli de judecată în apel către apelanții reclamanți.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. a declarat recurs.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 16 martie 2018.

Prin rezoluția completului din data de 21 martie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 13 iunie 2018.

În ședința publică din data de 13 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței sale materiale, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite pentru următoarele considerente

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluționat o cerere care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepției de necompetență materială, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanța supremă judecă recursurile declarate împotriva curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Această din urmă sintagmă "în cazurile prevăzute de lege" din cuprinsul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. trebuie coroborată cu dispozițiile conexe ale diferitelor legi prin care se reglementează calea de atac a recursului împotriva anumitor hotărâri pronunțate în condițiile legii. Pentru exemplificare, art. 21 din Legea nr. 304/2004 stabilește că secția I Civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.

În soluționarea excepției de necompetență materială invocată din oficiu, Înalta Curte consideră că este necesar a se ține seama de existența normativă a recursului și de faptul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor condiții de acces la anumite căi de atac.

Înalta Curte constată că numai recursurile reglementate de legiuitor pot face obiectul examinării la instanța supremă și că, pe lângă necesitatea existenței normative a recursului, este important a se avea în vedere condițiile exercitării respectivei căi de atac, în lumina art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Din dispoziția legală menționată rezultă faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme.

Așadar, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel cum este formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

A interpreta art. 97 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, echivalează cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți de Casație și Justiție la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, aspect ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora, reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod, precum și dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție conform cărora:

"competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege".

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Nici această dispoziție legală nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanță de drept comun în soluționarea recursurilor.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reglementează obiectul și scopul recursului și nu în ultimul rând instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac în cadrul căreia se înfăptuiește controlul de legalitate.

În ceea ce privește obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanța supremă, el se determină conform normei de competență stabilită de art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Așadar, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi competentă Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului, este necesar să existe o hotărâre a curții de apel sau o prevedere expresă a legii în acest sens.

Or, speța supusă judecății nu se regăsește în niciuna dintre aceste ipoteze fiind vorba de o decizie pronunțată de tribunal în apel în privința căreia nu există o dispoziție legală expresă atributivă de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, trebuie subliniat că, în materie procesual civilă, funcționează principiul organizării ierarhice a instanțelor judecătorești, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă.

Această ierarhie instituțională, ce rezultă atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât și din art. 94-97 C. proc. civ., presupune că instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac pot infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare, realizându-se astfel controlul judiciar.

Astfel, chiar în lipsa unei prevederi exprese în Legea nr. 304/2004, ansamblul dispozițiilor C. proc. civ. conduc spre concluzia că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă.

Nu în ultimul rând, se impune precizarea faptului că în cauză nu se poate pune în discuție aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017, întrucât, distinct de chestiunea aplicării în timp a deciziei din perspectiva art. 27 C. proc. civ., aceasta ar fi relevantă într-un alt context decât cel al competenței ratione materiae de soluționare a recursului, anume cel al admisibilității căii extraordinare de atac.

Având în vedere considerentele arătate, precum și faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Gorj în privința căreia nu există o dispoziție legală expresă atributivă de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova căreia îi aparține competența ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 753/2017 din 20 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2018.