ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2018

Ședința publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 100 din 23 noiembrie 2016, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a administratorului judiciar și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. A. S.R.L..

A admis acțiunea principală.

A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 3.919.750,26 RON plus TVA aferent, în contul de insolvență indicat de aceasta.

A respins cererea de intervenție principală.

A luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 100 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă, atât intervenienta C. FILIALA BUCUREȘTI S.A., cât și pârâta S.C. B. S.A. au declarat apel.

Prin decizia nr. 455/2017 din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de intervenienta C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. și de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 100 din data de 23.11.2016 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. SPRL în calitate de administrator judiciar al A. S.R.L..

Împotriva deciziei nr. 455/2017 din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a declarat recurs intervenienta C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. reprezentată legal prin lichidator judiciar E. SPRL și prin administrator special F..

Recurenta-intervenientă C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL și recurenta-intervenientă C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin administrator special F. au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

După expunerea succintă a situației de fapt și prezentarea istoricului litigiilor, recurentele, reiterând criticile formulate din cuprinsul cererii de apel au susținut, în esență, că motivele reținute de instanță conduc la concluzia eronată că rezilierea contractului de execuție de lucrări și a contractului de asociere face ca aceste contracte să nu mai producă efecte nici pentru perioada în care au fost în ființă.

În opinia recurentelor, prezintă importanță faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. civ., astfel încât desocotirea părților se face în raport de efectele asocierii, chiar dacă cele două contracte au fost reziliate, aspecte cu privire la care Curtea de Apel Craiova și Înalta Curte de Casație și Justiție au statuat irevocabil în sensul că desocotirea părților se va face în raport de drepturile și obligațiile asumate prin contractul de asociere, respectiv contractul de execuție lucrări.

Ca urmare, în raport de hotărârile irevocabile (decizia nr. 301 din 19.06.2014 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2012 și decizia nr. 258 din 29.01.2015 a ÎCCJ) și de clauzele contractuale rezultă, fără dubiu, că drepturile și obligațiile dintre părți se soluționează conform contractului de asociere corelat cu dispozițiile contractului nr. x/34/29.02.2010 "reabilitare și extindere a apei și de canalizare în Municipiul Târgu - Jiu".

Au mai arătat recurentele că acest contract de achiziție de lucrări a fost executat sub supravegherea inginerului, persoana de specialitate desemnată de beneficiar, a fost reziliat în 08.09.2012, iar după 29 de luni de la reziliere inginerul a transmis certificatul de plată nr. x la terminarea lucrărilor cuprinzând sumele de plată cuvenite antreprenorului.

S-a mai susținut că toate celelalte obligații asumate prin convenția de asociere ce implicau plata din partea C. au fost executate, afirmațiile intimatei reclamante privind neefectuarea plății din suma încasată la data de 04.01.2012 conform certificatului interimar de plată nr. x nefiind reale.

Indicând obligațiile de executat potrivit asocierii în procente și în cifre absolute raportat la valoarea contractului, C. a susținut că s-au executat de fiecare membru al asocierii conform certificatului interimar de plată din 04.01.2012 lucrări în valoare de 3% din valoarea totală a contractului, astfel: C. -841.576 RON - procent 62%; G. -230.167 RON - procent de 16,9%, A. - 285.727 - procent 21,1%.

Recurentele au precizat că s-au efectuat plăți către asociați în limita lucrărilor efectuate până la nivelul obligațiilor existente între participanți după efectuarea operațiunilor de compensare a obligațiilor existente și scadente.

Recurentele au învederat că în intervalul 10.03.2011- 30.05.2011 a plătit în avans suma de 517.513,88 RON, astfel încât, raportat la valoarea lucrărilor executate conform certificatului interimar de plată nr. x (285.727 RON) rezultă fără dubiu că plățile aferente au fost achitate în avans.

Au subliniat că susținerile lor sunt dovedite și de faptul că societatea a fost înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei A. cu suma ce reprezintă diferența de creanță.

Totodată, au mai susținut că până la momentul deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei A. a efectuat, din cota de lucrări ale acesteia, lucrări în sumă de 98.528,88 RON, astfel încât A. îi datorează suma de 323.585,88 RON.

Recurentele au făcut referire la autoritatea de lucru judecat raportat la considerentele instanței referitoare la modul de desocotire dintre părți conform art. 430 și art. 431 C. proc. civ., întemeiată pe decizia civilă nr. 2118/2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V -a civilă în dosar nr. x/2013.

Au mai susținut că A. a afirmat o pretinsă atitudine culpabilă referitoare la executarea contractului de achiziție de lucrări, care nu a vizat contractul de asociere dedus judecății.

De asemenea, au arătat că solidaritatea operează la nivelul proporționalității contractuale așa cum rezultă din dispozițiile întregului contract, dar mai ales din dispozițiile art. 5 pct. 3 ale contractului de asociere, precum și că certificatele 1, 2 și 3 au fost întocmite de inginer și înaintate către beneficiar, fără a fi defalcate sumele, liderul emițând factura și încasând plata de la beneficiar, certificatul nr. 3 nefiind modificat sau înlocuit.

Au subliniat că raporturile dintre părți sunt guvernate de vechiul C. civ. și codul comercial și că în aceste condiții acestea sunt aplicabile cu privire la drepturile și obligațiile asociaților, delimitarea și funcționarea asocierii în participațiune și regimul contabil al acesteia.

Certificatul de plată JO3 la terminare, defalcat pentru desocotire între asociați nu are valoare probatorie, întrucât nu a fost recunoscut de către C. fiind emis de către un terț în raport cu asocierea, părțile neconvenind expres ca desocotirea să fie efectuată de un terț. În acest sens a invocat decizia nr. 2118/2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2013.

Recurentele au reiterat lipsa calității procesuale active a reclamantei A., deoarece aceasta a fost înscrisă în tabelul de creanțe cu suma solicitată și izvorâtă din executarea contractului de asociere, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că C. reprezintă asocierea, că lucrările au fost efectuate în perioada 16.11.2011-31.08.2012 și că aceste lucrări nu reprezintă lucrări curente în cadrul procedurii de insolvență a C..

Au susținut că s-a probat și recunoscut că lucrările sunt efectuate anterior rezilierii contractului de lucrări încheiat cu B. și au fost realizate anterior procedurii de reorganizare a C. fiind înscrise în tabelul de creanțe întocmit în cadru procedurii C..

Consideră că se impunea efectuarea plății, în contextul în care contractul nr. x/34/29.03.2010 a fost reziliat și după 29 de luni de la reziliere în data de 24.02.2015 a fost transmis certificatul de plată nr. 3.

Au invocat clauzele 14.7, 14.12 și 15.4, susținând că suma de 5. 141.545,36 RON cu tva inclus are caracter cert fiind prevăzută în certificatul nr. 3 necontestat de către debitoarea pârâtă și beneficiar, la terminarea lucrărilor conform procesului-verbal de recepție.

Conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat și însușit de beneficiar, valoarea lucrărilor este de 6.765.426,5 RON, sumă asupra căreia s-au imputat costuri și pierderi rezultând valoarea de 5.376.779,28 RON cu tva inclus.

Au precizat că la data de 16.01.2016 B. a achitat suma de 135.233 RON reprezentând garanție de execuție în procent de 50% așa cum rezultă din factura fiscală nr. x/15.01.2016 în valoare de 270.467,83 RON, astfel încât cu titlu de garanție debitoarea mai datorează suma de 135.233,91 RON.

În plus, suma este exigibilă, aspect ce rezultă din clauzele 14.7 din contract.

Intimatul-reclamant D. SPRL a depus concluzii scrise prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

S-a constatat că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., întrucât societatea recurentă este în insolvență, iar lichidatorul judiciar și administratorul special nu au semnat și nu au ștampilat cererea de recurs și nici nu au precizat că își însușesc recursul formulat în cauză, iar cererea de recurs a fost formulată, în raport cu prevederile art. 87 alin. (2) C. proc. civ., de avocat H., cu împuternicire avocațială acordată pentru apel.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 martie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La data de 12 martie 2018, E. SPRL lichidator judiciar al C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. a declarat că își însușește recursul declarat în cauză.

Recurentele-interveniente C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL și C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin administrator special F. au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză, susținând, în esență, existența motivelor de nelegalitate, respectiv că, în speță, criticile vizează contradictorialitatea din cuprinsul deciziei recurate, existența autorității de lucru judecat, încălcarea sau aplicarea greșită a dreptului material pozitiv prin raportare la efectele instituției rezilierii, opozabilității, asocierii între părți.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurentele-interveniente C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL și de C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin administrator special F. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În speță, se constată că recurentele au invocat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurente a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia, susținerile recurentei reprezentând o succesiune de fapte și afirmații.

Fără să combată în vreun fel argumentele instanței și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentele nu fac decât să reitereze motivele de apel, nesocotind existența judecății anterioare, în cadrul căreia respectivelor critici li s-a răspuns deja.

Este de reținut că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În concret, în ceea ce privește recursul dedus judecății, ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs și de apel formulate de aceeași parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curții de Apel Craiova spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste evidența procedurală că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanțe a fondului.

Nu în ultimul rând, deși recurentele au precizat în mod expres (pag. 10 din cerere) că prezentul recurs vizează atât decizia instanței de apel, cât și încheierile care au stat la baza ei, acestea nu au indicat încheierile a căror nelegalitate o contestă, iar în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate în înțelesul art. 488 C. proc. civ. cu privire la singurele încheieri pronunțate în apel, respectiv cele vizând amânarea pronunțării cauzei, din ședința publică de la 23 mai 2017 și din ședința publică de la 30 mai 2017.

În considerarea celor ce preced, constatând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentele-interveniente C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL și C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin administrator special F. împotriva deciziei civile nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-interveniente C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin lichidator judiciar E. SPRL și de intervenienta C. FILIALA BUCUREȘTI S.A. prin administrator special F. împotriva deciziei nr. 455/2017 din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2018.