ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1524/2018

Ședința publică din data de 27 aprilie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2805 din 12 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția lipsei de interes cu privire la comisionul de rambursare anticipată invocate de pârâtele A. S.A. București și A. S.A. - Sucursala Drobeta Turnu Severin și excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei reprezentând prime de asigurare fiind respinse celelalte excepții invocate de pârâte.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții B., C. în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. și A. - Sucursala Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți. S-a constat existența clauzei abuzive privind comisionul lunar de gestionare/administrare din contractul de credit nr. x din 22 august 2008 și dispus anularea acestei clauze. Au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamanților suma reprezentând comisionul lunar de gestionare/administrare a creditului încasat abuziv de la 22 septembrie 2008. Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea ca abuzive și anularea clauzelor privind comisionul de întocmire dosar și primele de asigurare, precum și capetele de cerere privind restituirea sumelor încasate cu acest titlu din contract. Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamanților suma de 1000 RON reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele A. S.A. București și A. S.A. - Sucursala Drobeta Turnu Severin.

Prin decizia nr. 133/2017 din data de 23 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016 s-a admis apelul împotriva sentinței civile nr. 2805 din 12 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul x/2016, formulat de pârâtele A. S.A. și A. S.A. - Sucursala Drobeta-Turnu Severin, a fost schimbată sentința civilă nr. 2805 din 12 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2016 și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B. și C..

Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Mehedinți au declarat recurs, pârâții B. și C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Din oficiu, Curtea a invocat excepția de necompetență materială, în raport de dispozițiile art. 96 alin. (3) și 483 alin. (3) din C. proc. civ. și de decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, iar prin decizia nr. 191 din 28 noiembrie 2017 a declinat competența de soluționare a cauzei privind recursul declarat de reclamanții B. și C. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Curtea a considerat că, în cauză, competența de soluționare a recursului revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, litigiul având ca obiect despăgubiri în valoare de până la 200.000 RON, fiind judecat în apel, de Tribunalul Mehedinți, la data de 23 mai 2017.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Mehedinți revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanți C. și B. împotriva deciziei nr. 133 din 23 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 aprilie 2018.