ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 3/2019

Titularul și obiectul sesizării În Cauza nr. 3.394/2018, prin Încheierea din 14 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.996/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, ce are ca obiect plângerea formulată de petentul Ș.C. împotriva Ordonanței nr. 412/P/2017 din 30 mai 2018 dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, a sesizat, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: "În interpretarea dispozițiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 207/2018 și a art. 3 alin. (1) lit. c 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor de justiție, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție?". În Cauza nr. 77/1/2019, prin Încheierea din 13 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.197/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, ce are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, de inculpații P.L., F.Ș., T.N., M.E.G., B.M., C.G., B.P., C.A., V.M.C., I.I., P.G.V. și L.A., de părțile civile E.C.L., B.V., statul român prin M.F.P. și R.N.P., precum și de partea responsabilă civilmente S.C. F.A S.R.L. împotriva Sentinței penale nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 298/42/2015, completul de judecată, în majoritate, a sesizat, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: "În cazul infracțiunilor prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, dacă prin intrarea în vigoare a prevederilor art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 încetează competența funcțională de a participa la ședința de judecată conform dispozițiilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 pentru procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori pentru un alt procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție desemnat de conducătorul parchetului, conform art. 3 alin. (1) lit. c 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție". Cele două sesizări sunt diferite sub aspectul modului de formulare a problemei de drept ce tinde a fi dezlegată, însă, în esență, au același obiect, astfel că se apreciază că se impune conexarea lor (Dosarul nr. 77/1/2019 urmând a fi conexat la Dosarul nr. 3.394/1/2018, înregistrat anterior pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).

Expunerea succintă a Dosarului nr. 1.996/1/2018 Cauza în care chestiunea de drept a fost ridicată are ca obiect plângerea formulată împotriva Ordonanței nr. 412/P/2017 din 30 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 315 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din același cod, clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul Ș.C. împotriva magistraților H.D. - procuror șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura centrală și I.E. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 din Codul penal, fals intelectual, prevăzută de art. 321 din Codul penal, și luare de mită, prevăzută de art. 6 și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportat la art. 289 din Codul penal. 2.1. Punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită 2.1.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție Ca urmare analizei de admisibilitate a sesizării efectuată în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, întrucât în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală s-a statuat că, indiferent că vizează interpretarea unei norme de drept material sau a uneia de drept procesual, problema de drept supusă dezlegării trebuie să fie de natură a produce un efect concret și decisiv asupra conținutului hotărârii din procesul principal, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluționării pe fond a litigiului. Totodată, s-a reținut că din aceeași jurisprudență rezultă că procedura în cameră preliminară, aferentă cauzelor care cad în competența de soluționare a judecătorului de cameră preliminară, nu este exclusă, de plano, din mecanismul de unificare a practicii judiciare, instituit prin dispozițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Raportat la aceste considerații, instanța de trimitere a apreciat că interpretarea unei norme care corespunde unui caz de nulitate absolută are aptitudinea de a influența decisiv soluția pe fondul cauzei, îndeplinind astfel condiția de admisibilitate privitoare la pertinență. 2.1.2. Opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție care a dispus sesizarea S-a arătat că excepția instituită prin dispozițiile prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizează cauzele în care urmărirea penală a fost realizată de procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, caz în care participarea în ședința de judecată se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurori de la parchetele de pe lângă instanța învestită cu soluționarea cauzei. Per a contrario, în măsura în care urmărirea penală nu a fost efectuată de procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, nu există elemente care să justifice concluzia referitoare la obligativitatea aplicării imediate a normei speciale. În toate aceste cazuri, participarea procurorului la judecarea cauzei este guvernată de regula generală instituită prin dispozițiile prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, în procesele penale, la ședința de judecată poate participa procurorul care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.

Expunerea succintă a Dosarului nr. 2.197/1/2018 În cauza în care chestiunea de drept a fost ridicată, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu judecarea apelurilor declarate de procuror, inculpați și părțile civile împotriva Sentinței penale nr. 72 din 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța de fond fiind sesizată prin Rechizitoriul nr. 3/P/2013 din 14 aprilie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești. 3.1. Punctul de vedere al completului din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită 3.1.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție În opinie majoritară s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării, inclusiv cea privitoare la legătura cu soluționarea pe fond a cauzei, făcând referire la jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care nu a exclus din competența sa de judecată nici chestiunile de procedură și nici problemele de drept care au apărut într-o cale de atac ordinară sau extraordinară. S-a mai apreciat că interpretarea unei norme care corespunde unui caz de nulitate absolută influențează decisiv soluționarea cauzei și îndeplinește condiția de admisibilitate a sesizării prevăzută de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. Totodată, s-a arătat că de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 67 alin. (3) din legea menționată anterior, depinde soluționarea fondului căii de atac. De asemenea s-a arătat că asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii. 3.1.2. Opinia majoritară a completului cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită S-a arătat că, în cazul infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, prin intrarea în vigoare a dispozițiilor prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu încetează competența funcțională de a participa la ședința de judecată conform dispozițiilor art. 67 alin. (3) din aceeași lege pentru procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori pentru alt procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție desemnat de conducătorul parchetului, conform dispozițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție. Astfel, s-a apreciat că din analiza coroborată a normei generale cuprinse în dispozițiile prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a celei cu caracter special prevăzute de art. 88 2 alin. (3) din aceeași lege, rezultă faptul că regula instituită de legiuitor, cu caracter general, este aceea a participării la ședințele de judecată a procurorului care a efectuat urmărirea penală sau a unui alt procuror din cadrul aceluiași parchet, iar excepția vizează cauzele în care urmărirea penală a fost realizată de procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, caz în care participarea în ședința de judecată, în cauzele de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, se asigură de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurori de la parchetele de pe lângă instanța învestită cu soluționarea cauzei. Rațiunea instituirii acestei excepții rezidă din structura și competența secției nou-înființate, care funcționează cu un număr redus de procurori, care nu ar putea asigura participarea la ședințele de judecată la toate curțile de apel din țară în cauzele de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și în care urmărirea penală a fost efectuată de procurori din cadrul acestei secții. Pe cale de consecință, s-a apreciat că se impune instituirea unei excepții de la regula generală, din considerente de ordin practic, în sensul că în aceste cauze participă în ședințele de judecată procurorii de la parchetele de pe lângă curțile de apel, iar în cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorii de la Secția judiciară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu procurorul care a efectuat urmărirea penală ori procurorul desemnat de conducătorul parchetului. Per a contrario, în măsura în care urmărirea penală nu a fost efectuată de către procurori din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, s-a apreciat că nu există elemente care să justifice concluzia referitoare la obligativitatea aplicării imediate a dispozițiilor prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul participării la ședințele de judecată a altor procurori decât cei care au efectuat urmărirea penală sau desemnați de conducătorul parchetului, rațiunea legiuitorului în instituirea acestei excepții fiind în mod evident una cu caracter practic, fără ca excepția instituită să modifice competența funcțională a procurorului de a susține acuzarea în măsura în care a efectuat urmărirea penală. 3.1.3. În opinie minoritară s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, întrucât nu este îndeplinită condiția referitoare la constatarea existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în acest sens fiind invocată jurisprudența Înaltei Curți în materie penală - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a explicitat sensul sintagmei "soluționarea pe fond a cauzei" din cuprinsul dispozițiilor prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Distinct de aceasta s-a arătat că dispozițiile prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă o normă specială dintr-o lege ordinară, în raport cu norma generală prevăzută de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Conchizând, s-a arătat că interpretarea încetării efectelor de aplicare a unei competențe funcționale statuate într-o dispoziție legală, ca urmare a intrării în vigoare a unei norme, nu este de esența interpretării pe calea mecanismului de asigurare a unei practici unitare, întrucât este o chestiune de aplicare a legii.

Punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele de judecată arondate În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării. În acest sens, Curtea de Apel Galați a comunicat că opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Secției penale a acestei instanțe și a judecătorilor din cadrul Tribunalului Vrancea este în sensul că, în interpretarea dispozițiilor prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de art. 3 alin. (1) lit. c 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor de justiție, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a curții de apel sau a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În același sens este și opinia judecătorilor de la Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Oradea - Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Târgu Mureș - Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Bacău - Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Brașov - Tribunalul Covasna și Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, Curtea de Apel București - Tribunalul București, Tribunalul Călărași, Tribunalul Ialomița și instanțele arondate acestuia, judecătoriile Roșiori de Vede, Turnu Măgurele, Videle și Zimnicea. La nivelul Curții de Apel Pitești opinia exprimată de judecători a fost în sensul că participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor de justiție, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, se asigură de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, motivat de faptul că urmărirea penală a fost efectuată de unitatea de parchet specializată, și nu de Secția pentru investigarea infracțiunilor de justiție, iar dispozițiile prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie obligativitatea participării la ședințele de judecată aferente cauzelor de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor de justiție a procurorilor din cadrul Secției judiciare a curților de apel sau a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exclusiv în cauzele instrumentate de această secție, în toate celelalte cauze fiind aplicabilă norma generală prevăzută de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Aceeași opinie au și judecătorii Curții de Apel Brașov - Tribunalul Brașov și Curții de Apel București - Tribunalul Teleorman și judecătoriile Giurgiu, Bolintin-Vale și Alexandria. Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel Alba Iulia au comunicat că la nivelul acestor instanțe nu a fost identificată practică judiciară relevantă referitoare la problema de drept în discuție. La nivelul Curții de Apel Oradea s-a exprimat opinia conform căreia sesizarea formulată este inadmisibilă, fiind vorba de dezlegarea unei probleme de drept procesual penal.

Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cu privire la chestiunile de drept care formează obiectul sesizării prealabile s-a susținut că, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de art. III alin. (2) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și de art. II alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, procurorul competent să participe, începând cu data de 23 octombrie 2018, la ședințele de judecată în cauzele de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, inclusiv în cauzele privind infracțiunile săvârșite de judecători sau procurori în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, este cel din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau procurorul din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei.

Opinia Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Prin Adresa nr. 3.094/C/2018/34/III-5/2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat punctul de vedere asupra chestiunilor de drept, solicitând respingerea, ca inadmisibile, a sesizărilor formulate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475-477 din Codul de procedură penală. În esență, s-a arătat că în cauza dedusă judecății nu este îndeplinită condiția ca soluționarea pe fond a pricinii să depindă de soluția dată întrebării adresate Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști recunoscuți cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Universitatea "Nicolae Titulescu" din București - Facultatea de Drept a apreciat că participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (sau de procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei), și nu de procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept a apreciat că Înalta Curte de Casație și Justiție va trebui să constate că în interpretarea dispozițiilor prevăzute de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de art. 3 alin. (1) lit. c 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, se asigură de procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca - Facultatea de Drept a apreciat, în opinia majoritară a colectivului de specialiști din cadrul acestei instituții de învățământ, că participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, în care urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu soluționarea cauzei.

Dispozițiile legale incidente Art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare "(3) În procesele penale, la ședința de judecată participă procurorul care a efectuat sau a supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului." Art. 88 8 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare " Art. 88 8 . - (1) Atribuțiile Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție sunt următoarele: a) efectuarea urmăririi penale, în condițiile prevăzute în Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, pentru infracțiunile aflate în competența sa; b) sesizarea instanțelor judecătorești pentru luarea măsurilor prevăzute de lege și pentru judecarea cauzelor privind infracțiunile prevăzute la lit. a); (...) (2) Participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei." Art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție: " Art. 3. - Atribuțiile Direcției Naționale Anticorupție sunt următoarele: a) efectuarea urmăririi penale, în condițiile prevăzute în Codul de procedură penală, în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și în prezenta ordonanță de urgență, pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13, în competența Direcției Naționale Anticorupție; b) conducerea, supravegherea și controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispozițiile procurorului de către ofițerii de poliție judiciară aflați sub autoritatea exclusivă a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție; c) conducerea, supravegherea și controlul activităților de ordin tehnic ale urmăririi penale, efectuate de specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, numiți în cadrul Direcției Naționale Anticorupție; c 1 ) sesizarea instanțelor judecătorești pentru luarea măsurilor prevăzute de lege și pentru judecarea cauzelor privind infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, care sunt, potrivit art. 13, în competența Direcției Naționale Anticorupție; c 2 ) participarea, în condițiile legii, la ședințele de judecată; c 3 ) exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege; (...) " Art. III din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară " Art. III. - (1) Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție începe să funcționeze în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) Cauzele de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție înregistrate la orice structură de parchet și nesoluționate până la data la care secția este operațională se înaintează spre soluționare Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, de îndată ce aceasta este operațională." Art. II alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție "(11) De la data operaționalizării Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, cauzele de competența acesteia, aflate în lucru la Direcția Națională Anticorupție și alte unități de parchet, precum și dosarele cauzelor referitoare la infracțiunile prevăzute de art. 88 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și soluționate până la data acestei operaționalizări se preiau de către aceasta."

Raportul asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării Judecătorul-raportor a apreciat sesizările inadmisibile, întrucât cele două întrebări prealabile reprezintă chestiuni incidentale ce nu au o înrâurire asupra rezolvării raporturilor de drept penal deduse judecății. Excepția de necompetență și stabilirea organului judiciar competent de a participa la judecata cauzelor ce au ca obiect infracțiunile comise de magistrați vizează o chestiune de constituire a instanței și nu produce niciun efect concret asupra rezolvării acțiunilor penale deduse judecății. Interpretarea diferită a normelor procedurale de către instanțele de judecată, a problemelor de drept de care nu depinde soluționarea pe fond a litigiilor penale poate fi remediată printr-un alt mecanism de unificare a practicii - recursul în interesul legii, sub rezerva îndeplinirii și a celorlalte condiții de admisibilitate reglementate de Codul de procedură penală.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele: În motivarea cererii reprezentantul Ministerului Public a arătat, în esență, că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 177/2010, respectiv este o cauză aflată pe rolul unei instanțe de judecată, are legătură cu soluționarea cauzei, este depusă în orice fază a litigiului, este vorba de un litigiu, textul care este supus dezlegării Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală este cel prevăzut de dispozițiile prevăzute de art. 88 8 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se referă la participarea în ședințele de judecată în cauzele de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, aflate în legătură cu art. 88 8 alin. (1) lit. d), modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. A mai arătat că, în lipsa analizei excepției de neconstituționalitate, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu poate analiza chestiunile de drept cu care a fost învestit. Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume: " Art. 29. - (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora." De asemenea, conform dispozițiilor prevăzute de art. 29 alin. (5) din legea anterior menționată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale aceluiași articol, instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul și momentul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia. Verificând condițiile de admisibilitate formală a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...)", cât timp excepția de neconstituționalitate a fost invocată în Dosarul nr. 3.394/1/2018 conexat cu Dosarul nr. 77/1/2019, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Or, având în vedere că scopul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este realizarea obiectivului de unificare a practicii judiciare, acest mecanism este menit să preîntâmpine apariția unei practici neunitare în aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești, instanța supremă nefiind învestită cu un proces penal, astfel cum este definită de normele procesual penale. Prevederile art. 146 lit. d) din Constituție se referă, în mod expres, la excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor, stabilind condițiile în care Curtea Constituțională poate fi sesizată. Pentru a stabili care sunt instanțele judecătorești, raportarea se face în primul rând la Constituție, care, în dispozițiile prevăzute de art. 126 alin. (1), dispune că "(1) Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar la alin. (3) din același text de lege se prevede că "Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale". Așa fiind, sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate nu poate fi făcută, în mod legal, decât de una dintre instanțele judecătorești enumerate de lege. În același sens a interpretat Curtea Constituțională noțiunea de instanțe judecătorești și în cazurile în care s-a pronunțat cu privire la respectarea accesului liber la justiție (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. II din 15 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995). Or, nu este de acceptat ca aceleiași noțiuni să i se dea interpretări diferite. Textul constituțional se referă la instanțe judecătorești, care sunt expres și limitativ stabilite de lege, nefiind posibil ca sfera lor să fie extinsă prin analogie. În acest context, nefiind întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate a unui text de lege cerute de legiuitor în prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 88 8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție A. Admisibilitatea sesizării În cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție este învestită cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță. Chestiunile de drept cu care a fost sesizată instanța supremă nu au primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu fac obiectul unui asemenea recurs, iar soluționarea în fond a cauzelor depinde de lămurirea chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizărilor. Procurorul competent să participe la ședințele de judecată reprezintă o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât nulitatea absolută determinată de neparticiparea procurorului competent se răsfrânge asupra hotărârilor judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei. În conformitate cu disp