ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017, reclamanta Asociația A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, cu consecința obligării acesteia, în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, la:

- plata sumei de 223.807,34 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 989,30 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 223.807,34 RON, începând cu data de 24.03.2017 - data la care a fost depusă cererea nr. 236/23.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului.

În drept au fost invocate prevederile art. 1-18 din Legea nr. 554/2004, art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, Decizia CE nr. C(2016) 8769/03.01.2017.

Prin sentința nr. 43 din data de 17 ianuarie 2018 Tribunalul Harghita a admis excepția necompetenței sale materiale invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și a declinat în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că principalul criteriu care operează la stabilirea competenței materiale este cel al autorității publice chemate în judecată și, din moment ce prin unul dintre capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competentă material și teritorial să soluționeze integral acțiunea, în acord și cu cele reținute prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2006 din 30 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Prin sentința nr. 92 din data de 19 aprilie 2018 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația A. împotriva pârâților Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul principal al cererii de chemare în judecată este anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică locală - Garda Forestieră Brașov, act interpretat de către reclamantă ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2017.

La stabilirea competenței materiale s-a avut, astfel, în vedere rangul emitentului actului și s-a concluzionat că aceasta nu este influențată de chemarea în judecată și a Ministerului Apelor și Pădurilor, organ ierarhic superior Gărzii Forestiere Brașov și autoritate publică centrală în materia silviculturii. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ și, ca o consecință, a acestei anulări, ministerul pârât ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate, în calitatea sa de ordonator principal de credite.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamanta Asociația A. a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a adresei nr. x/2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, urmată de obligarea acesteia, în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, la plata sumei de 223.807,34 RON, cu titlu de compensații/ajutoare de stat aferente anului 2017 și a dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal începând cu data de 24.03.2017.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Textul de lege menționat instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Constatând că în prezenta cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretențiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate anterior (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora), Înalta Curte dă prevalență criteriului rangului autorității emitente, pe care îl va aplica prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată și la cadrul procesual pasiv.

Reclamanta a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Brașov, autoritate publică locală, cât și pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală. În această situație, în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și i) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă solicitarea de anulare a actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Brașov, respectiv adresa nr. x/2017, pe care reclamanta o apreciază a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâți, are caracter accesoriu față de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)".

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acțiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecință a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Brașov, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenței materiale, având în vedere și dispozițiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Nu în ultimul rând, aceasta este și Soluția de principiu adoptată la data de 7 mai 2018 în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia "în acțiunile introduse de Asociațiile Composesorale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră."

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2018.