ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2019

HOTĂRÂRE

19.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2019, având ca obiect revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 63 din data de 13 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Prin încheierea din data de 27 martie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului.

Prin cererea depusă prin e-mail la data de 16 aprilie 2019, revizuentul A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-petent A. a arătat că încheierea din data de 27 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă nu este semnată, apreciind că nu au fost respectate dispozițiile art. 426 și art. 427 C. proc. civ. și nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanței ce a pronunțat hotărârea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 aprilie 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 20 mai 2019, dispunându-se comunicarea acestuia petentului.

Raportul a fost comunicat la 28 mai 2019.

Petentul nu a depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 19 septembrie 2019, în complet de filtru, fără citare.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 414 C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Cererea de recurs depusă de recurentul-petent A., astfel cum a fost formulată, nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunui motiv de nelegalitate de natură să învestească instanța de recurs cu soluționarea căii de atac.

Criticile formulate de recurentul-petent nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din dezvoltarea motivelor de recurs reieșind că petentul este nemulțumit de faptul că exemplarul de pe încheierea comunicată acestuia la data de 22 aprilie 2019 nu poartă semnătura judecătorilor, apreciind că nu au fost respectate prevederile art. 426 și 427 C. proc. civ. și nici cele ale Regulamentului de Ordine Interioară al instanței ce a pronunțat hotărârea.

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs se constată că se aduc critici în legătură cu exemplarul încheierii din data de 27 martie 2019, exemplar comunicat petentului A., în sensul că respectivul înscris nu poartă semnătura completului care a pronunțat încheierea.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În consecință, reținând că recursul formulat este nemotivat, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate de către instanță din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.